Zeii - Divinitati sau ingeri cazuti?

Un prieten foarte bun m-a rugat sa scriu ceva despre zei. La inceput, nu vrea vroiam. Aveam mici retineri, dar avand in vedere ca m-a rugat si ras-rugat, am zis, fie. Eu nu cred in zei. Pur si simplu nu cred in zei. Daca ma intrebati, zeii sunt de fapt, ingerii cazuti care l-au urmat pe Lucifer, arhanghelul luminii. Unii oameni mentioneaza ca Lucifer este acelasi cu Satan, altii neaga. Eu sunt de parere ca, Lucifer reprezinta raul si acesta nu vrea nimic altceva decat sa distruga si sa stapaneasca tot ce e facut de Creator. Dar asta e parerea mea. Cat despre Lucifer, el era “creat desavarsit” de catre Dumnezeu si este des asemanat cu Prometheus (Phosphorus) din mitologia greco-romana, si se refera la zeul care a furat focul (cunoasterea, intelepciunea) de la Zeus (Dumnezeu) si a dat-o oamenilor, deoarece nu se dorea aceasta de catre zei. Adoratorii lui Lucifer spun ca acesta isi doreste ca omul sa traiasca liber si independent, posedand cunostinta deplina. Cand Lucifer a plecat din Sistemul Paradisiac, a luat cu el o treime din ingerii lui Dumnezeu. Ingerii cazuti erau de fapt oameni muritori mai avansati decat noi (tricerebrali), creaturi ce serveau Divinitatea Suprema, Dumnezeu. Acestia au fost inselati de Lucifer, care ii insela si ii amagea cu fel si fel de vorbe tainice. O parte dintre acesti ingeri cazuti, si-au dat seama de greseala facuta si au incercat sa se revanseze, slujind Divinitatii, dar pe Pamant. Unele surse spun ca de acolo au pornit mitologiile lumii, respectiv cea romana, egipteana, mayasa s.a.m.d. In Biblie, in Geneza 6, scrie ca Lucifer si gloata lui au venit pe pamant si s-au impreunat cu femeile noastre si asa au rezultat, semi-zeii, uriasii. Acestia erau oameni cu calitati divine si slabiciuni omenesti. In continuare, voi incerca sa aduc in fata voastra cateva nume celebre de zei. 

Incepem cu Zeus

 Zeus este Tatal zeilor si al oamenilor, cat si conducatorul zeilor de pe Muntele Olimp. El este zeul cerului si al fulgerelor in mitologia greaca. Zeus este copilul lui Cronos si Rhea, si cel mai mic dintre fratii lui. In cele mai multe dintre povestiri, el este casatorit cu Hera, desi la oracolul Dodona, consoarta lui este Dione. In conformitate cu Iliada, el este tatal Afroditei de Dione. Zeus a avut multe escapade erotice cu femeile oamenilor, de acolo rezultand nume rasunatoare in istoria eroilor cum ar fi, Atena, Apollo si Artemis, Hermes, Persefona, Dionysos, Perseus, Hercules, Elena din Troia si Minos, Ares, Hebe si Hefaistos. Chiar si pe zeii care nu erau copiii lui naturali, acesta ii crestea ca un Tata. Pentru greci, el este regele zeilor si al universului. Cat despre infatisarea acestuia, Zeus avea pasii mari, un fulger nivelat in mana dreapta (sau un sceptru) si statea pe un tron. 

Hades 

Hades este zeul infernului,fratele lui Zeus. Cand s-a nascut, acesta a fost inghitit de tatal sau, mai apoi fiind dat afara. Dupa un timp, a participat la lupta dusa de catre olimpieni impotriva titanilor. Cand s-a facut impartirea universului, lui i-a revenit lumea subpamanteana, numita de crestini si “iad”. Cand Heracles a trecut hotarele infernului, s-a lovit de impotrivirea lui Hades, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa caute refugiu in Olimp. Cei din antichitate evitau sa pronunte numele “Hades” deoarece acesta era socotit drept aducator de nenorociri. Dupa diferite surse mitologice, imparatia lui Hades cuprindea Tartarul, Campia Asfodelor si taramul paradisiac Elysium sau Campille Elizee, acesta fiind destinat eroilor si oamenilor favorizati de zei. 

Poseidon

Poseidon este imparatul marilor si al oceanelor. El locuia pe fundul marii impreuna cu sotia sa Amfitrite alaturi de care, uneori, urmat de un intreg cortegiu marin si purtat de un car tras de cai inaripati, spinteca valurile. Poseidon starnea furtunile sau facea ca apele marii sa devina involburate, el scotea insule la suprafata sau le scufunda pe altele lovind cu tridentul sau si alte minunatii “marine”. O data, a incercat impreuna cu Hera si Athena sa-l puna in lanturi pe Zeus, dar a dat gres. De atunci i-a fost mereu loial atotputernicului sau frate si l-a acceptat ca conducator suprem. Poseidon a ajutat la inaltarea zidurilor Troiei, impreuna cu Apollo, ca mai apoi, nefiind rasplatit pentru faptele sale, sa atraga furia sa asupra troienilor, mai ales dupa ce, Odysseus i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polyphemus. Vazand acestea Poseidon l-a urmarit pe Odysseus peste tot pe mare, nimicindu-i pe rand corabiile si aruncandu-le de pe un tarm pe altul. Era infatisat ca un gigant, cu un trident in mana dreapta si cu fraiele unei carute trase de caii inaripati in cealalta.

 Ares 

Ares se numara printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului si era fiul lui Zeus si al Herei. Cu toate acestea, era dispretuit de parintii sai si de catre ceilalti zei, mai ales de catre Atena, datorita caracterului sau violent, sangeros. In numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrant, desi era simbolul fortei razboinice, brutale. In razboiul troian, de pilda, la care participa luptand alaturi de Hector, el este ranit de catre Diomede cu ajutorul Athenei si silit sa o ia la fuga. Cand sare în ajutorul fiului sau, care avea sa fie ucis de Heracles, Ares e de asemenea ranit de catre erou si silit sa se retraga. La fel, zeul trebuie sa indure uciderea fiicei sale, Penthesilea, fara sa poata face nimic. De numele lui Ares e legat si Areopagul, colina unde, la Atena, era locul unde se judecau crimele de natura religioasa. Se credea ca la poalele acestei coline Ares l-ar fi ucis pe Hallirrhothius, fiul lui Poseidon, fiindca voia sa-i necinsteasca fiica, pe Alcippe. Adus de catre Poseidon în fata judecatii zeilor, pe aceeasi colina, spre a fi osandit pentru crima savarsita, Ares a fost însa iertat. 

Apollo

Apollo este fiul lui Zeus si al lui Leto. Pentru ca Hera, din gelozie, ii refuzase lui Leto un loc unde sa poata naste, Poseidon a scos la iveala, din valurile marii, insula Delos. Acolo, dupa noua zile si noua nopti de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: Apollo si Artemis. Apollo a crescut foarte repede, la cateva zile dupa nastere, fiind in stare sa plece la Delphi unde a ucis sarpele Python, pus de Hera sa o urmareasca pe Leto si care devenise spaima intregului tinut. Alta fapta istorica de-a acestuia ar fi uciderea ciclopilor: fiul lui Apollo, Asclepios, initiat de centaurul Chiron în tainele medicinei, nu s-a mai multumit sa vindece, ci a început sa-i învie pe cei morti. Acest fapt a atras asupra sa mania lui Zeus, care l-a omorat cu trasnetul sau. Indurerat de pierderea lui si neputand sa se razbune pe Zeus, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului sau pe ciclopi, ucigandu-i la randul sau, cu sagetile lui. Singura vina a acestora era faptul ca faurisera trasnetul lui Zeus. Drept pedeapsa pentru actul sau necugetat, Apollo a fost osandit de Zeus sa slujeasca timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El si-a ispasit pedeapsa pazind turmele lui Admetus. Zeul era infatisat ca un tanar frumos si inalt, cu o statura zvelta si impunatoare. Era reprezentat, uneori, cantand la lira. Atributele lui erau multiple: initial, Apollo era considerat ca o divinitate temuta, razbunatoare, care, justificat sau nu, raspandea molimi sau pedepsea cu sageti aducatoare de moarte pe oricine ii statea impotriva.

Vampirii, realitate sau povesti exagerate?

Sunt sigur ca nu exista om care sa nu fi auzit macar o data in viata cuvantul "vampir". Dar ce este un vampir? Conform mitologiei, vampirii sunt fiinte folclorice, care supravietuiesc prin hranirea in special cu sange de la creaturi vii, indiferent daca sunt strigoi sau persoane in viata, n-au suflet, deci asa s-ar explica si lipsa umbrei cat si lipsa reflexiei in oglinda. Inteligenta lor nu tine de calitatile duhului ci de spiritul diabolic. Conditia lor de morti vii este consecinta unui pact cu insusi Lucifer, prin care si-au cedat sufletul in schimbul nemuririi trupului. Dar odata cu aceasta, ei pierd orice sansa la mantuirea in lumina, deci sunt damnati unei vesnicii in intuneric. Cu toate ca entitatile vampirice au fost inregistrate in multe culturi si, conform speculatiilor istoricului literar britanic Brian Frost, ce crede ca: "vampirii si demonii sunt la fel de vechi ca si omul insusi", ajungandu-se pana la vremurile preistorice. Termenul de vampir devine popular la inceputul secolului al XVIII-lea, dupa un aflux de superstitii vampirice in Europa de Vest din zonele unde legendele despre vampiri au fost frecvente, cum ar fi Balcani si Europa de Est, desi variante locale au fost, de asemenea, cunoscute sub nume diferite, cum ar fi vrykolakas in Grecia si "strigoi" in Romania. Aceasta crestere a nivelului de superstitii in Europa, a dus la o isterie in masa si, in unele cazuri, oamenii au fost acuzati de vampirism. Prima aparitie a cuvantului “upir” ( care mai tarziu va fi cunoscut ca vampir) se regaseste intr-un document din anul 1047, cu referire la un print rus care este numit “upir sichy” in traducere, vampir periculos. Mai tarziu, in 1190 Walter Map in “De Nagis Curialium” vorbeste despre existenta unui vampir in Anglia. Totodata, in 1196, William de Newburgh in “Cronici” povesteste despre cativa vampiri originari din Anglia.

In folclorul rusesc, vampirii erau oameni ce s-au razvratit impotriva Bisericii in timp ce ei erau in viata. Practicile culturale au aparut de multe ori, pentru a putea preveni transformarea unei persoane iubite intr-un vampir. Ingroparea unui cadavru cu susul in jos a fost raspandita, in unele cazuri mortilor li se baga o caramida in gura sau erau plasate obiecte pamantesti, cum ar fi coase sau seceri, langa mormant pentru a satisface orice demon care intra in corpul sau. In cea mai intalnita legenda se spune ca primul vampir a fost creat de un demon, fiind muscat de acesta, ei inmultindu-se muscand oamenii si dandu-le sa bea sange inainte de a muri.

Cat despre identificarea vampirilor, peste tot gasesti aceleasi informatii, si anume ca cadavrele banuite ca ar fi vampiri au fost, in general, descrise ca avand un aspect mai sanatos, grasut, ce nu prezinta semne de descompunere. In unele cazuri, atunci cand mormintele suspecte au fost deschise, satenii au descris cadavrele avand sange proaspat de la o victima pe toata fata acestuia. Cat despre vampiri, ei nu tolereaza lumina soarelui sau focul nici sunetul clopotelor, in special al celor din biserica. Dorm de obicei ziua si ies doar noaptea afara dupa ora 12, pentru o anumita perioada de timp. Isi petrec ziua de obicei intr-un sicriu sau ingropati in pamant. Ei nu pot traversa ape curgatoare si nu pot intra intr-o casa, respectiv o camera fara a fi invitati. Unghiile acestora se spune ca par a fi de sticla, ochii sticlosi si fata palida. Conform legendelor, se presupune ca vampiri ar fi vrajitori sau vrajitoare care au trecut in nefiinta, transformandu-se mai apoi in vampiri.

Dupa spusele lui Montague Summers, autorul cartii “The Vampire in Europe” , in secolele 18 si 19, era o adevarata moda printre scriitori si cercetatori - de regula germani sau francezi - sa vina in Serbia, estul Ungariei si in Banat pentru a cauta sursa legendelor despre vampiri. Aici au gasit diverse mijloace de lupta impotriva vampirilor: o cutie de lemn dotata cu doua pistoale sau tepuse, o sticluta cu apa sfintita, praf de usturoi, petale de paducel/gherghin si alte ierburi. Datorita legii emise in 1750 de imparateasa austro-ungara Maria Tereza, prin care se interziceau ritualurile traditionale de alungare a vampirilor si dezgroparea mortilor, a avea in posesie asemenea arme destinate uciderii vampirilor era considerata o ilegalitate, iar purtatorul risca o amenda administrativa sau chiar expulzarea din provincie. In vestul Europei si Statele Unite, asemenea arme anti-vampir au ajuns sa fie comercializate abia din secolul 19, dar mai mult ca obiect de colectie. In 1990, renumita casa de licitatie "Sotheby's" a licitat o cutie cu arme de ucidere a vampirilor pentru suma de 12.000 de dolari. Despre Montague Sumers stim doar ca a fost un preot si un scriitor britanic excentric. Acesta obisnuia sa umble imbracat intr-o haina neagra si o palarie cu boruri largi, incaltat in pantofi a la Louis al XIV-lea si avea in permanenta un dosar negru pe care scria cu litere rosii “VAMPIRI”. Personaj controversat, despre el se spunea ca ar fi practicat magina neagra, desi era reverend. Si-a dedicat peste 30 de ani din viata pentru studiul intens al practicilor vrajitoresti, al demonologiei si vampirismului. Cea mai cunoscuta lucrare a sa a fost “Malleus Maleficarum” care a devenit cel mai cunoscut ghid de tortura si executie a vrajitoarelor, fiind cea mai vanduta carte dupa Biblia la acea vreme. Cu acelasi interes a redactat si operele despre vampiri, fiind convins de existenta acestora, afirmand si despre el insusi ca este un vampir. Mai jos aveti atasata o poza cu Reverendul.

Din punct de vedere medical, exista 3 afectiuni genetice ce pot fi confundate usor cu vampirismul si anume porfiria, anemia si catalepsia. Sa incepem cu porfiria. Porfiria este o boala genetica rara a sangelui. Duce la o piele palida, sensibilitate la lumina si face ca incisivii sa arate mai mari. Aceasta afectiune a influentat cel mai mult legenda vampirilor. Anemia duce la o culoare a fetei foarte palida si da impresia ca suferindul este vampir. Catalepsia poate cauza moartea clinica pentru o perioada limitata de timp de la o zi la o saptamana, respectiv doua. O persoana care iese din asemenea stare poate fi confundata usor cu un vampir. 

In continuare, vreau sa aduc in atentia voastra ceva ce s-a intamplat in urma cu 5 ani. In vara anului 2008, scriitoarea Otilia Teposu a vizitat satul Poeni din Munti Poiana Ruscai, aflat la granita dintre Ardealul de sud-vest si Banat. In urma vizitei, aceasta a descoperit niste lucruri foarte interesante. Mult timp, scriitoarea a evitat sa publice notitele luate pe teren, din cauza unor intamplari ciudate petrecute la intoarcerea ei din zona. Scriitoarea sustine ca a fost atacata, respectiv muscata de un caine pe care stapanul nu l-a putut controla, a suferit un accident, masina cu care aceasta se deplasa fiind lovita de un camion incarcat cu busteni. Totodata, reportofonul si aparatul foto pe care aceasta le-a folosit s-au blocat inexplicabil. Ca si cum cineva ar fi incercat s-o scoata din peisaj, parerea mea. La scurt timp dupa aceste intamplari, aceasta ar fi publicat cateva povesti ciudate. Urmeaza doua dintre aceste povesti. O sateanca, Raveca, i-a povestit Otiliei despre un barbat care locuia in satul vecin, Crivina. Dupa ce barbatul a murit, ar fi aparut ca un strigoi, langa un pod din apropierea casei lui. Satenii l-au salutat, dar el nici macar nu i-a bagat in seama si a fugit calare pe un deal. Oamenii s-ar fi uitat dupa el, dar tot ce au vazut a fost un caine si un lup care mergeau catre padure. O alta sateanca, pe nume Elena Ursulescu, una dintre cele mai batrane femei din sat, i-a povestit Otiliei cum vecinii ei, Floarea si Viorel, decedati cu foarte multi ani in urma, au fost vazuti plimbandu-se pe dealuri ca niste umbre. Batrana vorbea si despre baiatul unei contese unguroaice, care se zice ca ar fi botezat copiii lui Franz Joseph. “Aceasta contesa avea conac de vara la Poeni. Baiatul ei a fost omorat in duel pentru o fata, iar contesa l-ar fi ingropat langa conac. Satenii spun ca el s-a fi facut strigoi si umbla noaptea neimpacat, prin sat, pe la Casa de piatra in care au stat turcii inainte de primul razboi, sau prin galeriile subterane pe unde ei puteau merge pana la Dealul Rosu. De teama, oamenii au zidit cripta unde e ingropat baiatul.” 

Sper ca v-a placut articolul si promit sa revin cu alte subiecte la fel de interesante. Numai bine.

Secretul Longevitatii: Mit sau realitate? II

Asa cum v-am promis, subiectul acestui articol este Contele de Saint-Germain, Nemuritorul. Saint-Germain a fost legat de formarea mai multor societati secrete, inclusiv Rosicrucieni, francmasonii, Societatea de Brothers asiatice, Cavalerii Luminii, Illuminati si Ordinul Templierilor. Originea lui Saint-Germain nu a fost niciodata dezvaluita, nici macar de cei carora le incredintase secretul sau. Pe tot parcursul vietii, el a aratat ca un om intre doua varste, cu o constitutie fizica solida si o inaltime medie. A perfectionat tehnica de pictura pe bijuterii, parea un om foarte bogat dar nimeni nu-i cunoastea cu adevarat valoarea averii sale, canta foarte bine la vioara, era un pictor desavarsit, cina de multe ori cu prietenii sai, deoarece el se bucura de compania lor, dar rareori a fost vazut sa manance alimente in public si in general manca o dieta bazata pe fulgi de ovaz.

Era un excelent povestitor si avea abilitati impresionante.

Parizienii care nu-l agreau spuneau ca era fiul unui evreu numit Aymar, sau al unui evreu alsacian, pe nume Wolff. Totusi, la acea vreme, se credea ca Saint-Germain era fiul natural al vaduvei regelui Carol al II-lea al Spaniei, Marie de Neubourg. Un studiu recent a avansat ideea ca se poate sa fi fost chiar unul dintre fiii principelui Rákóczi al II-lea al Transilvaniei. Acesta si-a incredintat copiii imparatului Austriei pentru a fi crescuti de el, insa se spune ca unul dintre ei ar fi murit la o varsta frageda, dar se pare ca de fapt, nimeni nu i-a aflat vreodata adevaratul nume si nici originile. Cu toate acestea, avea sa fie cunoscut ca medic, muzician, spion, spadasin, lingvist, alchimist, bijutier, om de afaceri si apropiat al capetelor incoronate din Europa. Avea sa apara in mai toate tarile lumii, din Anglia si pana in India, influentand decizii care vor schimba istoria. Ba mai mult, in cei peste 70 de ani de aventuri, misteriosul personaj parea sa nu imbatraneasca cu nici macar o zi.

Datele istorice sunt neclare in ceea ce il priveste pe contele de Saint Germain. Cel mai probabil, a aparut in Franta in 1742 dupa ce, in prealabil, petrecuse mai multi ani in Anglia, acolo unde fusese arestat sub acuzatia de spionaj in favoarea familiei Stuart. Desi intemnitat, contele reuseste sa se faca remarcat de catre Horace Walpole, ilustru parlamentar, scriitor si apropiat al lui Diderot. Acesta il va caracteriza pe presupusul spion drept: „un om misterios si ciudat”. Desi ofera autoritatilor foarte putine date despre propria persoana, suspectul este eliberat din lipsa de probe. Aproape imediat, acesta dispare fara urma fara a mai putea fi localizat timp de mai multi ani.

Apare insa in Franta, acolo unde, in cel mai scurt timp, cunoaste cele mai mari personalitati ale vremii: regele Ludovic al XVI-lea si amanta acestuia Madame de Pompadour, Marie Antoanette, Voltaire, Jean Jacques Rousseau, Giacomo Cassanova, Anton Mesmer si altii. Este caracterizat destul de repede drept un personaj fascinant, cu o desavarsita arta a dialogului si cunostiinte avansate in toate domeniile stiintei. Era aproape imposibil sa nu remarci un barbat care vorbea perfect cel putin 12 limbi straine: franceza, spaniola, engleza, olandeza, rusa, portugheza, germana, latina, araba si chineza, ba chiar si limbi rare ca greaca veche sau sanscrita. Se spune ca mai era si un muzician desavarsit care isi compunea propriile opere, pictor talentat si un neintrecut bijutier, arta pe care pretindea ca ar fi deprins-o in Persia.

Si totusi, nimic nu ii va creste mai mult faima pe cat a facut-o zvonul lansat in 1760 de catre una dintre persoanele influente ale aristocratiei franceze, venerabila Madame de Gergy. In timpul unei serate la care participa alaturi de pictorul Rameau, aceasta il recunoaste pe contele de Saint Germain, pe care se pare ca il intalnise in Venetia anilor 1710. Desi trecusera nu mai putin de 50 de ani, enigmaticul ei interlocutor parea sa nu se fi schimbat absolut deloc, ramanand acelasi barbat cu o constitutie solida si cu o varsta de circa 40-45 de ani. Manata de curiozitate, doamna de Gergy solicita cateva explicatii, fiind mai mult decat convinsa ca il cunoscuse pe tatal lui Saint Germain. Raspunsul va fi, insa, unul socant. Contele admite ca el a fost cel pe care il intalnise in urma cu jumatate de veac si ca, in ciuda aparentelor, varsta sa ar fi una cu mult mai inaintata. El isi va intari spusele amintind mai multe detalii ale acelei intalniri.

Aura mistica, aproape oculta, care incepuse sa il inconjoare pe conte, este alimentata chiar de acesta, atunci cand incepe sa ofere gratuit doamnelor din inalta societate, mostre din ceea ce pretindea ca ar fi o potiune a tineretii vesnice care sa le conserve frumusetea. Mai mult, acesta declara intr-un cerc de apropiati ca poate crea aur din orice fel de metal si ca poate topi diamantele, corectandu-le orice imperfectiune. In felul acesta, devine brusc un apropiat al regelui Ludovic al XVI-lea care il angajeaza ca spion si ii ofera o suma imensa la vremea respectiva, 100.000 de franci pentru a-si infiinta un laborator propriu in care sa isi continue exeperimentele. Dar cum orice medalie are si un revers, faima castigata brusc avea sa se regaseasca in furia nobililor care nu il vedeau mai mult decat pe un aventurier periculos.

Fortat sa paraseasca Franta, contele de Saint Germain avea sa fie recunoscut sub diferite nume prin mai toate tarile Europei. In 1762, acesta servea sub tarul Rusiei sub identitatea generalului Soltikov, cel care va juca un rol important in timpul rascoalelor din acelasi an. Se spune chiar ca ar fi participat la complotul care a adus-o pe tronul Rusiei pe Ecaterina cea Mare. Anii urmatori il gasesc intr-un continuu pelerinaj. Contele apare in Italia, Polonia, Ungaria, Transilvania - acolo unde pretindea ca detine un castel -, Belgia si Olanda.

La inceputul guvernarii lui Ludovic al XVI-lea, a reaparut la Paris si, prin intermediul unei vechi prietene, contesa d’Adhemar, a inaintat un avertisment reginei Maria Antoaneta asupra pericolelor care amenintau monarhia franceza. Saint-Germain a incercat sa-l vada personal pe rege, insa politia avea ordine din partea preotului acestuia sa il captureze. Din nou, Saint-Germain a disparut fara urma. Se pare ca a cautat refugiu la castelul contelui Charles de Hesse-Chassel, din ducatul Schlesing, Austria. 

Oficial, Saint Germain moare de pneumonie in 1784 dar unii spun ca acesta “s-a saturat pur si simplu de viata si a murit”, desi nici un document oficial nu atesta acest lucru si nici vreo piatra funerara care sa ii poarte numele nu a fost descoperita. I-a lasat contelui Charles de Hesse-Chassel toate documentele, intre care multe priveau francmasoneria, dar, asemenea lui Ludovic al XV-lea, Charles nu a dezvaluit niciodata vreun detaliu despre trecutul adevarat al lui Saint-Germain. Si, intr-adevar, desi pretindea ca era intristat de moartea lui Saint-Germain, nu parea chiar atat de afectat, dupa cum sustineau o serie de comentatori. Exista chiar o teorie, conform careia contele ar fi fost implicat in inscenarea mortii acestuia. Evident, s-au inregistrat relatari ulterioare despre Saint-Germain. in 1786, a intalnit-o pe imparateasa Rusiei si, in 1788, se pare ca era reprezentantul oficial al Frantei la Conventia Mondiala a Francmasonilor. Contesa d’Adhemar a afirmat ca si-a intalnit vechiul prieten in 1789, 1815 si in 1820 ea scria: ” L-am vazut pe Saint-Germain din nou, de fiecare data spre uimirea mea l-am vazut cand regina [Antoinette] a fost ucisa, pe 18 Brumar, in ziua urmatoare murea Duke d Enghien, in ianuarie, 1815, si in ajunul asasinarii ducelui de Berry.  Ultima data cand l-am văzut pe Saint Germain a fost in 1820 – si de fiecare data el parea a fi un om nu mai in varstă decat la mijlocul lui 40 de ani.” 

Dupa 1821, Saint-Germain a luat o alta identitate. In memoriile sale, Albert Vandam spunea ca a intalnit un om care semana izbitor cu contele de Saint-Germain, dar care  purta numele de Majore Fraser. Vandam spunea: “A trait singur si niciodata nu a facut aluzie la familia lui. Mai mult decat atat el a fost generos cu banii, desi sursa din averea sa a ramas un mister pentru toata lumea. Poseda cunostinte incredibile despre toate tarile din Europa, din toate perioadele timpului. Memoria lui era absolut incredibila si, destul de curios, el a lasat de multe ori ascultatorilor sai sa inteleaga faptul ca el a dobandit cunostintele sale din alta parte decat din carti. ” La un moment dat Majore Fraser a disparut fara urma.

Si in 1897, celebra cantareata franceza Emma Calve a primit o dedicatie, un portret cu autograf de la Saint-Germain.

Contele de Saint-Germain a continuat, dupa cum se spune, sa influenteze societatile secrete si se poate sa fi fost chiar un calauzitor al roscrucienilor Se spune ca el inca mai hoinareste pe pamant, asteptand momentul potrivit pentru a reaparea si a salva omenirea de la ananghie. Pana una alta, voi ce credeti? Contele de Saint Germain chiar a fost nemuritor? Mit sau realitate?

Secretul longevitatii: Mit sau realitate?

 Oare am putea trai vesnic? Sunt convins ca mai toti ne-am dori sa fim nemuritori. Si avand in vedere prin cate peripetii trecem de-a lungul vietii si cate are viata sa ne ofere, de ce nu? Cine nu si-ar dori sa traiasca vesnic? Iata ca exista si oameni care au demonstrat ca acest lucru poate fi posibil. Haideti sa va explic cum mi-a venit intrebarea asta in minte.De-a lungul cercetarilor privind Biblia, am observat un capitol foarte ciudat in Geneza, si anume ca “Toate zilele pe cari le -a trait Adam, au fost de noua sute trei zeci de ani; apoi a murit.” (Geneza 5:5). Vi se pare anormal acest lucru? Ei bine dragii mei, aflati ca aceasta relatare ar fi corecta si din punct de vedere religios cat si din punct de vedere stiintific. Dupa ce am citit acest verset, am inceput sa ma documentez. Oare chiar au existat oameni care sa fi trecut de venerabila varsta de 120-130 ani avand in vedere ca durata medie de viata a unui om este de 75-80 de ani? Ei bine, aflati ca da. In continuare, va voi prezenta niste exemple celebre din intreaga lume. 
Sa incepem cu Devraha Baba. Conform Wikipedia, acesta a murit pe data de 19 mai 1990. Surpriza este ca, nu se stie exact cand s-a nascut. Ce stim sigur este ca nu manca, bea doar apa si ca era imbracat doar cu o piele de caprioara. Devraha Baba isi facea “veacul” pe o platforma de 3.7 metri situata langa raul Yamuna din orasul Mathura, situat in nordul statului indian Uttar Pradesh, la aproximativ 50 km nord de Agra si 145 de km sud-est de Delhi. Devraha Baba a fost un personaj straniu asupra caruia s-au nascut diverse legende.

Devraha Baba s-a nascut in India  si a avut o viata spirituala interesanta. In jurul acestui personaj mistic s-au nascut mai multe legende sau povesti, unele adevarate, altele incredibile. Se spune ca Devraha Baba nu s-a nascut din femeie ci pur si simplu din apa, fapt pentru care se simtea atat de bine in mediul sau natal incat putea sa-si tina respiratia sub apa mai bine de 30 de minute si chiar si o ora. Acest fapt este imposibil pentru un om obisnuit in orice conditii si cu oricat de mult antrenament ar avea.

Indianul putea sa comunice cu animalele, vindeca oamenii doar dintr-o privire si putea sa prezica viitorul cu o usurinta iesita din comun. Viata sa lunga, cel putin dupa intamplarile date, ne duce cu gandul ca acest personaj straniu nu era un om ca oricare altul ci mai degraba un sfant sau poate un trimis al Creatorului.
Primul presedinte al Indiei, Dr.Rajendra Prasad, a afirmat ca pe cand tatal sau era copil, statea destul de des la picioarele lui Devraha Baba. Aceasta se petrecea undeva prin secolul XIX-lea, iar in acele vremuri indianul misterios era foarte batran. De asemenea legenda mai sustine ca Baba l-ar fi bine cuvantat si pe un celebru filosof indian, Tulsidas, nascut in anul 1532. Aceste doua fapte impresionante uluiesc mintea oricarui om normal pentru ca Devraha Baba ar fi trait mai mult decat orice pamantean. Conform unor surse, misteriosul indian s-ar fi nascut in anul 1447 si a decedat in anul 1990. Acesta a fost vizitat si de oameni ai politicii indiene foarte influenti care ar fi venit la el inainte alegerilor pentru binecuvantari cum ar fi Indira Gandhi, Buta Singh, Rajiv Gandhi si sotia acestuia, Sonia Gandhi. Ce mi s-a parut foarte ciudat e ca, dupa moartea lui Devraha Baba, intaiul ucenic al acestuia a suferit o metamorfoza uimitoare, acesta luandu-I pur si simplu infatisarea. Partizanii acestui fenomen sustin ca acest lucru s-ar fi datorat tehnicii de transmigratie. Despre metempsihoza va voi vorbi cat de curand intr-un alt articol. Mai jos aveti atasat un videoclip cu Devraha Baba realizat cat inca traia. In articolul urmator vom discuta despre enigmaticul Conte de St. Germain.




Articol realizat cu ajutorul Wikipedia.

Scrisoare catre Tatal Nostru Cel din Ceruri.

Doamne, daca esti acolo sus, da-mi un raspuns, mi-e frica de moarte, acest gand mintea mi-a strapuns. Ma gandesc intr-una, "ce-o fii dupa nefiinta?" De ce omul de azi, nu mai are un strop de credinta? Cand eram mai mic, aveai grija, ma iubeai, in fiecare zi, nu uitai si ma trezeai. Iar acum am crescut, si am realizat, ca fara sa vreau, am trait in pacat.
Am uitat sa ma inchin, am devenit meschin, iar acum sufletu-mi trece prin cel mai mare chin. Mi-as dori, ca-ntr-o zi, in vis sa-mi apari, si din mintea mea, niciodata, sa nu dispari. Mi-as dori sa am raspuns la orice intrebare, fiindca acum simt, ca, daca nu stiu, doare. Mi-as dori sa stiu cum va fi dupa ce mor, nu ce, cum si cate se intampla pana-n zori. Mi-as dori sa pot, vedea-n sfarsit, prin intuneric, fiindca viata-mi pare a fi ceva efemeric. Mi-as dori sa pot sa ma-ntorc din viitor, pana-n ziua-n care, Adam si Eva au pacatuit, iar apoi sa vad ca voi trai la infinit. Mi-as dori sa am in viata asta, doar un semn, prin care sa-mi arati ca sufletul traieste etern. Mi-as dori sa am, la dispozitie nemurirea, ca apoi sa spun ca Tu ne-ai daruit Vesnicia. Si mai vreau sa-ti spun, nu scriu ce scriu fara vreun rost, vreau sa-ti rescunosc, ca, fara Tine ma simt prost. Daca lumea ar sti, ca Tu ai creat aceasta lume, poate-ar deschide ochii si-ar face in sfarsit, fapte bune.

Poate-ar intelege, de ce mor copii de mici, poate-ar intelege ca de fapt, suntem furnici. Poate-ar intelege, ca noi toti am fost creati, de acelasi Tata, si ca-ntre frati, trebuie sa ne-ncredem in soarta. Tocmai de-asta Doamne, aceste randuri ti-am scris, si sper ca-ntr-o zi, Tu sa-mi apari in vis.

Pentru suflet.

Aceasta postare nu are teoretic, nici o legatura cu celelalte de pana acum. Dar are o poveste interesanta. Nu stiu cati dintre voi stiu ca, eu, am fost o buna perioada de timp ateu. Dar nu demult, m-am intors la dreapta credinta de ortodox. Si m-am decis sa compun o poezie in cinstea Domnului Nostru. Sper sa va placa.

Ca orice om normal, am crescut intr-un camin,
In care-n fiece zi, timpu' trecea fin,
Eram mic si prost, pierdeam timp fara rost,
Far' sa stiu ca intr-o zi am sa uit tot ce-a fost.
Ma trezeam de dimineata, nu stiam ce-i aia viata
Si, ca orice pusti de varsta mea, aveam doar o speranta.
Ca-ntr-o zi, la orice ora, voi vedea pe Dumnezeu,
Si-mi va explica pe scurt, cam ce rol pe pamant am eu.
Dar, am observat, ca pe masura ce cresteam,
Zi de zi, uitam, inconstient tot ce iubeam.
Ma indepartam de tot, ce vedeam si ce simteam,
Far' sa ma gandesc, ca-n sufletul meu, de fapt muream.
Incepusem sa chiulesc, dezamageam oameni ce ma iubesc,
Far' sa ma gandesc, ca fara scoala, n-o sa izbutesc.
Ca lumea, e de fapt, o adunatura de hiene,
Ce-si pierd mai toti sufletul, visand la chestii efemere.
Ce Diavolul promite, pentru a te ispiti,
E de fapt, o viata de pacat, ce tu n-o stii.
Pe care, nu oricare, captiv in al sau corp,
Isi poate aduce aminte, ca banii nu sunt tot.
Mai sunt si lucruri simple, ce noua ne par mici,
Dar, care in esenta, spun ce cautam noi aici.
De ce ne e sortit, sa crestem, sa iubim,
Ca la un moment dat, sa-mbatranim si sa murim.
De ce nu putem oare, in suflet sa acceptam?
Ca Dumnezeu e Totul, si trebuie sa luptam.
Caci viata e o lupta, si aproape tot ce-a fost,
Nu s-a intamplat degeaba sau fara nici un rost.
Ca viata te indeamna, in Dumnezeu sa crezi!
Dar tu, pentru o hartie, zi de zi, sufletu-ti pierzi
Si fara sa-ti dai seama, incetezi sa mai crezi.
Asa te-ntreb pe tine, stimabile om
Cat ai de gand sa dormi? Cand te trezesti din somn?
Tu chiar nu vezi ca aproape,
Mai tot ce te-nconjoara,
Nu e de fapt natura,
Ci doar alta comoara.
Pe care Dumnezeu, tuturor ne-a lasat-o,
Iar cei in slujba Diavolului, pe fata ne-au furat-o.
Si singura solutie, ca tu un om crestin,
E sa-ti aduci aminte, ca toti au har divin.
Ca pana si o piatra, de ar putea vorbi,
Ti-ar spune tot ce simte, ca ingerii sunt vii.
Dar noi suntem prea orbi, nu putem sa vedem,
Ca tot ce ne-nconjoara, va fi si este etern.
Deci cauta lumina, sa vezi prin intuneric,
Natiunea e crestina, iar noi vom trai vesnic.

Noua Ordine Mondiala: Miscarea Raeliana.

Pe cand ma uitam astazi la diferite articole pe internet, am descoperit un articol foarte interesant, si anume, Raelismul. Habar n-aveam ce inseamna, pana nu am inceput sa "cercetez". Pentru ca, dragii mei, asta fac toti oamenii, nu? Cerceteaza. Omul e curios din fire. Si totusi, haideti sa incepem incursiunea in lumea "raeliana". Raëlism (sau Biserica Raeliana) este o religie OZN care a fost fondata in 1974 de catre Claude Vorilhon, acum cunoscut sub numele de Rael, bazata pe credinta in existenta extraterestrilor si a obiectelor zburatoare neidentificate (OZN). Membrii organizatiei se autodenumesc raelieni sau ufolatrii (ozenisti). Grupul poseda propriul parc tematic, „UFOland”, langa Montreal, Canada. Miscarea Raeliana predica ca viata pe Pamant a fost creata stiintific de catre o specie de extraterestrii pe care ei o numesc Elohim. Miscarea raeliana exista in 84 de tari ale lumii, are peste 65 000 de membri si s-a raspandit rapid in tarile francofone din Europa, Africa si America si este in prezent in rapida expansiune in Asia. In toata lumea exista aproximativ 130 de ghizi, sau preoti raelieni si 24 de episcopi. Ei se grupeaza in sase niveluri, incepand de la novice la Rael insusi, care ocupa singur cel de-al 6-lea nivel. Culmea, ei folosesc un sistem piramidal cu 6 nivele, cifra 6 reprezentand una dintre cele mai des folosite cifre in conspiratiile francmasonice. Haideti totusi sa aflam povestea sectei mai aprofundat. Din punct de vedere istoric, Secta raelienilor a fost creata in Franta de Claude Vorilhon Rael, fost pilot de curse, care pretinde ca a fost rapit in 1973 si 1975 de extraterestrii, ducandu-l pe alta planeta, unde l-au instruit in mod special si i-au incredintat misiunea de a pregati venirea pe pamant a fiintelor extraterestre. Putin mai jos voi atasa un video despre Miscarea Raeliana.

 

La data de 13 decembrie 1973 Claude Vorilhon, atunci in varsta de 27 de ani aflandu-se in vacanta, a vazut intr-un vulcan de langa Clermont-Ferrand, Franta, un OZN de 7 metri in diametru, facut dintr-o folie subtire de metal argintiu si care se misca in totala tacere. O fiinta radianta a iesit de acolo si i-a inmanat lui Rael un mesaj ce revela adevarata origine a omenirii. Extraterestrul, pe nume Yahweh Elohim a dictat un mesaj adresat intregii omeniri si a fagaduit sa se intoarca public, aducand cu sine pe toti profetii din trecut, pe Buddha, Iisus si Mohamed asa cum a fost propovaduit in diferitele religii. El a explicat cum a fost cand extraterestrii Elohim au initiat toate religiile ca pe o cale de educare progresiva a nivelului de dragoste si constiinta al omenirii, desi oamenii au sfarsit inevitabil prin a distorsiona mesajul lor si a folosi religia pentru avantaje politice. Acest mesaj este cheia care permite fiecaruia sa inteleaga ca ceea ce consideram a fi Dumnezeu sunt de fapt niste oameni ca si noi, numai ca mai avansati, care ne iubesc foarte mult si au asteptat ca noi sa atingem un nivel in care putem in sfarsit sa-i intelegem. Vehicolul pentru acest nou mesaj s-a numit “Miscarea Raeliana”. Ce mi s-a parut mie foarte ciudat este ca, numele extraterestrului este Yahweh Elohim, care apare in Biblie de foarte multe ori ca fiind numele Domnului Dumnezeului Nostru. Pentru mai multe informatii, puteti accesa un link cu explicatia detaliata a ceea ce vreau eu sa spun de fapt chiar AICI. Toate bune si frumoase pana acum, dar, citind mai jos pe Wikipedia, ce descoperim? Ca Institutia Clonaid, care isi are sediul in Las Vegas, Nevada, a fost intemeiata de catre raelieni in februarie 1997, imediat dupa anuntarea clonarii oii Dolly destinata ajutorului cuplurilor sterile si homosexuale de a avea copii, avand ca cercetator principal pe dr. Brigitte Boisselier (raeliana). Clonarea umana se afla in centrul teologiei raeliene a creatiei stiintifice, pe care raelienii o descriu ca pe o alternativa atat la evolutionismul darwinist cat si la dogmele marilor religii. “Clonarea este cheia vietii vesnice,” spune Rael. Dr. Brigitte Boisselier a anuntat la data de 27 noiembrie 2002, nasterea in jurul datei Craciunului a primului copil clonat ce va fi gemen identic al mamei sale. Apoi ea a spus ca un cuplu american astepta prima nastere prin clonare, o fetita, spre sfarsitul anului 2002. Ei bine, cum vi se pare asta dragii mei? Eu o iau ca pe o “indoctrinare” masonica sincer sa fiu. Dumnezeu a lasat casatoria pentru barbat si pentru femeie, pentru ca ei sa procreeze si sa ajute la perpetuarea speciei nu? Si totusi, ei comploteaza la distrugerea familiilor normale incercand sa promoveze casatoriile intre doua persoane de acelasi sex. Cam asta isi doresc si francmasonii, nu? Acestea fiind spuse, haideti sa trecem mai departe. De-a lungul anilor, Rael a inspirat unele actiuni publice, de la promovarea folosirii prezervativelor in scoli pana la promovarea masturbarii; de la campanii globale in sprijinul minoritatilor cu sloganul "a tolera nu este suficient, trebuie sa iubim diferentele" pana la deranjanta cerere de a fi cenzurate toate textele religioase care nu respecta Drepturile Omului pana la promovarea GMO-urilor(organismele modificate genetic) ca fiind singura sansa pentru ca toate fiintele umane de pe Terra sa aiba alimente; de la crearea Clitoraid-ului, o asociatie care ajuta femeile care au fost circumcise prin repararea clitorisului lor, asa incat sa poata experimenta placerea din nou, pana la convocarea tuturor sefilor traditionali Africani pentru a crea Statele Unite ale Africii. Deci, totodata, Rael incearca sa desfiinteze si textele religioase deoarece el crede ca incalca Drepturile Omului. In fine, depinde si de cum percepeti voi lucrurile. Eu unul asa le vad. Sunt convins 100% ca Rael are legatura cu Oculta Mondiala, si ca Miscarea Raeliana este de fapt inca un pas spre Noua Ordine Mondiala. O alta misiune initiala a organizatiei este aceea de a pregati o ambasada oficiala pentru a ura bun venit intoarcerii creatorilor nostri. Prin intermediul mesagerului lor, Rael, Elohimii si-au exprimat in mod respectuos o dorinta de a veni si de a se intalni cu noi. Dar, din moment ce ei nu vor sa vina decat in momentul in care prezenta lor aici este dorita, acestia cer ca noi sa ne demonstram mai intai dorinta de a-i invita, prin construirea unei ambasade adecvate inaintea sosirii lor. Aceasta ambasada va deveni cel de-al Treilea Templu, dupa cum este prevestit in scripturile stravechi. In functie de specificatiile indicate de Elohimi, ea trebuie construita intr-o locatie neutra careia i-au fost garantate drepturi de extrateritorialitate si spatiu aerian neutru. Asigurarea unei asemenea ambasade si obtinerea garantiilor necesare pentru drepturile ocupantilor ei vor dovedi faptul ca umanitatea este pregatita pentru o intalnire oficiala cu creatorii ei. Miscarea Raeliana a cerut recent unui numar de tari sa ia in considerare gazduirea proiectului ambasadei, si cateva au aratat interes in a aloca spatiu pentru o asemenea tentativa. Discutii preliminare sunt deja in desfasurare! Dupa cum este aratat in documentul prezentat diferitelor guverne abordate, Ambasada Creatorilor Nostri din Spatiu va aduce beneficii financiare substantiale tarii care o va gazdui. Norocoasa natiune se va bucura de asemenea de protectia speciala a Elohimilor, si va deveni centrul spiritual si stiintific al planetei pentru mileniile care urmeaza.

  

Convenabil nu? Dupa aceste relatari, putem trage concluzia ca, Biblia are cu adevarat dreptate si  Templul lui Solomon va fi reconstruit pana in 2035, cand Elohimii (dupa parerea mea, Antihristul si demonii) se vor intoarce pe Pamant. Doar ca, asta e doar parerea mea. Si dupa cum vedeti, Miscarea Raeliana acapareaza incet, incet, foarte multi membri. Cine stie, poate in curand va deveni o religie mondiala si lumea va uita de catolicism, hinduism, buddhism, ortodoxism s.a.m.d. Pana data viitoare, ca de obicei, va reamintesc ca, nu intotdeauna, daca noi nu vedem ceva, nu inseamna ca nu exista. Sunt multe lucruri nevazute.