Vampirii, realitate sau povesti exagerate?

Sunt sigur ca nu exista om care sa nu fi auzit macar o data in viata cuvantul "vampir". Dar ce este un vampir? Conform mitologiei, vampirii sunt fiinte folclorice, care supravietuiesc prin hranirea in special cu sange de la creaturi vii, indiferent daca sunt strigoi sau persoane in viata, n-au suflet, deci asa s-ar explica si lipsa umbrei cat si lipsa reflexiei in oglinda. Inteligenta lor nu tine de calitatile duhului ci de spiritul diabolic. Conditia lor de morti vii este consecinta unui pact cu insusi Lucifer, prin care si-au cedat sufletul in schimbul nemuririi trupului. Dar odata cu aceasta, ei pierd orice sansa la mantuirea in lumina, deci sunt damnati unei vesnicii in intuneric. Cu toate ca entitatile vampirice au fost inregistrate in multe culturi si, conform speculatiilor istoricului literar britanic Brian Frost, ce crede ca: "vampirii si demonii sunt la fel de vechi ca si omul insusi", ajungandu-se pana la vremurile preistorice. Termenul de vampir devine popular la inceputul secolului al XVIII-lea, dupa un aflux de superstitii vampirice in Europa de Vest din zonele unde legendele despre vampiri au fost frecvente, cum ar fi Balcani si Europa de Est, desi variante locale au fost, de asemenea, cunoscute sub nume diferite, cum ar fi vrykolakas in Grecia si "strigoi" in Romania. Aceasta crestere a nivelului de superstitii in Europa, a dus la o isterie in masa si, in unele cazuri, oamenii au fost acuzati de vampirism. Prima aparitie a cuvantului “upir” ( care mai tarziu va fi cunoscut ca vampir) se regaseste intr-un document din anul 1047, cu referire la un print rus care este numit “upir sichy” in traducere, vampir periculos. Mai tarziu, in 1190 Walter Map in “De Nagis Curialium” vorbeste despre existenta unui vampir in Anglia. Totodata, in 1196, William de Newburgh in “Cronici” povesteste despre cativa vampiri originari din Anglia.

In folclorul rusesc, vampirii erau oameni ce s-au razvratit impotriva Bisericii in timp ce ei erau in viata. Practicile culturale au aparut de multe ori, pentru a putea preveni transformarea unei persoane iubite intr-un vampir. Ingroparea unui cadavru cu susul in jos a fost raspandita, in unele cazuri mortilor li se baga o caramida in gura sau erau plasate obiecte pamantesti, cum ar fi coase sau seceri, langa mormant pentru a satisface orice demon care intra in corpul sau. In cea mai intalnita legenda se spune ca primul vampir a fost creat de un demon, fiind muscat de acesta, ei inmultindu-se muscand oamenii si dandu-le sa bea sange inainte de a muri.

Cat despre identificarea vampirilor, peste tot gasesti aceleasi informatii, si anume ca cadavrele banuite ca ar fi vampiri au fost, in general, descrise ca avand un aspect mai sanatos, grasut, ce nu prezinta semne de descompunere. In unele cazuri, atunci cand mormintele suspecte au fost deschise, satenii au descris cadavrele avand sange proaspat de la o victima pe toata fata acestuia. Cat despre vampiri, ei nu tolereaza lumina soarelui sau focul nici sunetul clopotelor, in special al celor din biserica. Dorm de obicei ziua si ies doar noaptea afara dupa ora 12, pentru o anumita perioada de timp. Isi petrec ziua de obicei intr-un sicriu sau ingropati in pamant. Ei nu pot traversa ape curgatoare si nu pot intra intr-o casa, respectiv o camera fara a fi invitati. Unghiile acestora se spune ca par a fi de sticla, ochii sticlosi si fata palida. Conform legendelor, se presupune ca vampiri ar fi vrajitori sau vrajitoare care au trecut in nefiinta, transformandu-se mai apoi in vampiri.

Dupa spusele lui Montague Summers, autorul cartii “The Vampire in Europe” , in secolele 18 si 19, era o adevarata moda printre scriitori si cercetatori - de regula germani sau francezi - sa vina in Serbia, estul Ungariei si in Banat pentru a cauta sursa legendelor despre vampiri. Aici au gasit diverse mijloace de lupta impotriva vampirilor: o cutie de lemn dotata cu doua pistoale sau tepuse, o sticluta cu apa sfintita, praf de usturoi, petale de paducel/gherghin si alte ierburi. Datorita legii emise in 1750 de imparateasa austro-ungara Maria Tereza, prin care se interziceau ritualurile traditionale de alungare a vampirilor si dezgroparea mortilor, a avea in posesie asemenea arme destinate uciderii vampirilor era considerata o ilegalitate, iar purtatorul risca o amenda administrativa sau chiar expulzarea din provincie. In vestul Europei si Statele Unite, asemenea arme anti-vampir au ajuns sa fie comercializate abia din secolul 19, dar mai mult ca obiect de colectie. In 1990, renumita casa de licitatie "Sotheby's" a licitat o cutie cu arme de ucidere a vampirilor pentru suma de 12.000 de dolari. Despre Montague Sumers stim doar ca a fost un preot si un scriitor britanic excentric. Acesta obisnuia sa umble imbracat intr-o haina neagra si o palarie cu boruri largi, incaltat in pantofi a la Louis al XIV-lea si avea in permanenta un dosar negru pe care scria cu litere rosii “VAMPIRI”. Personaj controversat, despre el se spunea ca ar fi practicat magina neagra, desi era reverend. Si-a dedicat peste 30 de ani din viata pentru studiul intens al practicilor vrajitoresti, al demonologiei si vampirismului. Cea mai cunoscuta lucrare a sa a fost “Malleus Maleficarum” care a devenit cel mai cunoscut ghid de tortura si executie a vrajitoarelor, fiind cea mai vanduta carte dupa Biblia la acea vreme. Cu acelasi interes a redactat si operele despre vampiri, fiind convins de existenta acestora, afirmand si despre el insusi ca este un vampir. Mai jos aveti atasata o poza cu Reverendul.

Din punct de vedere medical, exista 3 afectiuni genetice ce pot fi confundate usor cu vampirismul si anume porfiria, anemia si catalepsia. Sa incepem cu porfiria. Porfiria este o boala genetica rara a sangelui. Duce la o piele palida, sensibilitate la lumina si face ca incisivii sa arate mai mari. Aceasta afectiune a influentat cel mai mult legenda vampirilor. Anemia duce la o culoare a fetei foarte palida si da impresia ca suferindul este vampir. Catalepsia poate cauza moartea clinica pentru o perioada limitata de timp de la o zi la o saptamana, respectiv doua. O persoana care iese din asemenea stare poate fi confundata usor cu un vampir. 

In continuare, vreau sa aduc in atentia voastra ceva ce s-a intamplat in urma cu 5 ani. In vara anului 2008, scriitoarea Otilia Teposu a vizitat satul Poeni din Munti Poiana Ruscai, aflat la granita dintre Ardealul de sud-vest si Banat. In urma vizitei, aceasta a descoperit niste lucruri foarte interesante. Mult timp, scriitoarea a evitat sa publice notitele luate pe teren, din cauza unor intamplari ciudate petrecute la intoarcerea ei din zona. Scriitoarea sustine ca a fost atacata, respectiv muscata de un caine pe care stapanul nu l-a putut controla, a suferit un accident, masina cu care aceasta se deplasa fiind lovita de un camion incarcat cu busteni. Totodata, reportofonul si aparatul foto pe care aceasta le-a folosit s-au blocat inexplicabil. Ca si cum cineva ar fi incercat s-o scoata din peisaj, parerea mea. La scurt timp dupa aceste intamplari, aceasta ar fi publicat cateva povesti ciudate. Urmeaza doua dintre aceste povesti. O sateanca, Raveca, i-a povestit Otiliei despre un barbat care locuia in satul vecin, Crivina. Dupa ce barbatul a murit, ar fi aparut ca un strigoi, langa un pod din apropierea casei lui. Satenii l-au salutat, dar el nici macar nu i-a bagat in seama si a fugit calare pe un deal. Oamenii s-ar fi uitat dupa el, dar tot ce au vazut a fost un caine si un lup care mergeau catre padure. O alta sateanca, pe nume Elena Ursulescu, una dintre cele mai batrane femei din sat, i-a povestit Otiliei cum vecinii ei, Floarea si Viorel, decedati cu foarte multi ani in urma, au fost vazuti plimbandu-se pe dealuri ca niste umbre. Batrana vorbea si despre baiatul unei contese unguroaice, care se zice ca ar fi botezat copiii lui Franz Joseph. “Aceasta contesa avea conac de vara la Poeni. Baiatul ei a fost omorat in duel pentru o fata, iar contesa l-ar fi ingropat langa conac. Satenii spun ca el s-a fi facut strigoi si umbla noaptea neimpacat, prin sat, pe la Casa de piatra in care au stat turcii inainte de primul razboi, sau prin galeriile subterane pe unde ei puteau merge pana la Dealul Rosu. De teama, oamenii au zidit cripta unde e ingropat baiatul.” 

Sper ca v-a placut articolul si promit sa revin cu alte subiecte la fel de interesante. Numai bine.