Pentru suflet.

Aceasta postare nu are teoretic, nici o legatura cu celelalte de pana acum. Dar are o poveste interesanta. Nu stiu cati dintre voi stiu ca, eu, am fost o buna perioada de timp ateu. Dar nu demult, m-am intors la dreapta credinta de ortodox. Si m-am decis sa compun o poezie in cinstea Domnului Nostru. Sper sa va placa.

Ca orice om normal, am crescut intr-un camin,
In care-n fiece zi, timpu' trecea fin,
Eram mic si prost, pierdeam timp fara rost,
Far' sa stiu ca intr-o zi am sa uit tot ce-a fost.
Ma trezeam de dimineata, nu stiam ce-i aia viata
Si, ca orice pusti de varsta mea, aveam doar o speranta.
Ca-ntr-o zi, la orice ora, voi vedea pe Dumnezeu,
Si-mi va explica pe scurt, cam ce rol pe pamant am eu.
Dar, am observat, ca pe masura ce cresteam,
Zi de zi, uitam, inconstient tot ce iubeam.
Ma indepartam de tot, ce vedeam si ce simteam,
Far' sa ma gandesc, ca-n sufletul meu, de fapt muream.
Incepusem sa chiulesc, dezamageam oameni ce ma iubesc,
Far' sa ma gandesc, ca fara scoala, n-o sa izbutesc.
Ca lumea, e de fapt, o adunatura de hiene,
Ce-si pierd mai toti sufletul, visand la chestii efemere.
Ce Diavolul promite, pentru a te ispiti,
E de fapt, o viata de pacat, ce tu n-o stii.
Pe care, nu oricare, captiv in al sau corp,
Isi poate aduce aminte, ca banii nu sunt tot.
Mai sunt si lucruri simple, ce noua ne par mici,
Dar, care in esenta, spun ce cautam noi aici.
De ce ne e sortit, sa crestem, sa iubim,
Ca la un moment dat, sa-mbatranim si sa murim.
De ce nu putem oare, in suflet sa acceptam?
Ca Dumnezeu e Totul, si trebuie sa luptam.
Caci viata e o lupta, si aproape tot ce-a fost,
Nu s-a intamplat degeaba sau fara nici un rost.
Ca viata te indeamna, in Dumnezeu sa crezi!
Dar tu, pentru o hartie, zi de zi, sufletu-ti pierzi
Si fara sa-ti dai seama, incetezi sa mai crezi.
Asa te-ntreb pe tine, stimabile om
Cat ai de gand sa dormi? Cand te trezesti din somn?
Tu chiar nu vezi ca aproape,
Mai tot ce te-nconjoara,
Nu e de fapt natura,
Ci doar alta comoara.
Pe care Dumnezeu, tuturor ne-a lasat-o,
Iar cei in slujba Diavolului, pe fata ne-au furat-o.
Si singura solutie, ca tu un om crestin,
E sa-ti aduci aminte, ca toti au har divin.
Ca pana si o piatra, de ar putea vorbi,
Ti-ar spune tot ce simte, ca ingerii sunt vii.
Dar noi suntem prea orbi, nu putem sa vedem,
Ca tot ce ne-nconjoara, va fi si este etern.
Deci cauta lumina, sa vezi prin intuneric,
Natiunea e crestina, iar noi vom trai vesnic.