Scrisoare catre Tatal Nostru Cel din Ceruri.

Doamne, daca esti acolo sus, da-mi un raspuns, mi-e frica de moarte, acest gand mintea mi-a strapuns. Ma gandesc intr-una, "ce-o fii dupa nefiinta?" De ce omul de azi, nu mai are un strop de credinta? Cand eram mai mic, aveai grija, ma iubeai, in fiecare zi, nu uitai si ma trezeai. Iar acum am crescut, si am realizat, ca fara sa vreau, am trait in pacat.
Am uitat sa ma inchin, am devenit meschin, iar acum sufletu-mi trece prin cel mai mare chin. Mi-as dori, ca-ntr-o zi, in vis sa-mi apari, si din mintea mea, niciodata, sa nu dispari. Mi-as dori sa am raspuns la orice intrebare, fiindca acum simt, ca, daca nu stiu, doare. Mi-as dori sa stiu cum va fi dupa ce mor, nu ce, cum si cate se intampla pana-n zori. Mi-as dori sa pot, vedea-n sfarsit, prin intuneric, fiindca viata-mi pare a fi ceva efemeric. Mi-as dori sa pot sa ma-ntorc din viitor, pana-n ziua-n care, Adam si Eva au pacatuit, iar apoi sa vad ca voi trai la infinit. Mi-as dori sa am in viata asta, doar un semn, prin care sa-mi arati ca sufletul traieste etern. Mi-as dori sa am, la dispozitie nemurirea, ca apoi sa spun ca Tu ne-ai daruit Vesnicia. Si mai vreau sa-ti spun, nu scriu ce scriu fara vreun rost, vreau sa-ti rescunosc, ca, fara Tine ma simt prost. Daca lumea ar sti, ca Tu ai creat aceasta lume, poate-ar deschide ochii si-ar face in sfarsit, fapte bune.

Poate-ar intelege, de ce mor copii de mici, poate-ar intelege ca de fapt, suntem furnici. Poate-ar intelege, ca noi toti am fost creati, de acelasi Tata, si ca-ntre frati, trebuie sa ne-ncredem in soarta. Tocmai de-asta Doamne, aceste randuri ti-am scris, si sper ca-ntr-o zi, Tu sa-mi apari in vis.