Noua Ordine Mondiala - Francmasoneria

Noua Ordine Mondiala - Despre aceasta societate secreta au aparut fel si fel de teorii care mai de care mai defaimatoare. Si, ca de obicei, lumea nu crede in asa ceva. Omul din ziua de azi, crede doar in ce poate atinge, mirosi, vedea sau auzi. Dar ei exista. Ei sunt cei ce trag sforile din umbra. Papusarii planetei. Manipulatorii din intuneric. Oricum ai vrea sa le spui, ei sunt greii greilor. Haideti sa vedem ce inseamna francmasoneria, o ramura a Ocultei Mondiale, respectiv a Noii Ordini Mondiale.

Francmasoneria (sau „masoneria“), ca institutie, este un ordin initiatic ai carei membri sunt infratiti prin idealuri comune morale, spirituale si sociale , prin initierea conforma unui ritual comun, prin juramantul depus pe una din cartile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate sacre) si, in majoritatea ramificatiilor, de credinta intr-o „Fiinta Suprema“, un „Mare Arhitect al Universului“. Organizatiile masonice, prezente in majoritatea tarilor, se regasesc sub forma obedientelor autonome, mari loje sau Mare Orient (grupari de loji), ele insele compuse din loji albastre (zise si ateliere) de cate 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe). Numarul francmasonilor in lume este de circa patru milioane, majoritatea in Statele-Unite si in Europa occidentala. Francmasoneria desemneaza in acelasi timp o disciplina spirituala, precum Alchimia, si institutia traditionala care reuneste practicantii acestei discipline, in loji sau confederatii de loji, numite Mari loji. Emblema actuala a Marii Loji Nationale din Romania, cu inscriptia „invinge sau mori“ in latina. In Romania Francmasoneria este organizata in mai multe obediente, Marea Loja Nationala Romana fondata 1880, Marea Loja Nationala Unita din Romania, apoi Marea Loja Nationala din Romania, Marele Orient de Rit Scotian Antic si Acceptat din Romania, Marea Loja Regulara a Romaniei, Marea Loja Nationala a Romaniei, Marele Orient din Romania UMSOI si Marele Orient al Romaniei, minoritar, precum si alte cateva obediente mai mici, intre care unele deschise si femeilor (Dreptul Uman din Romania, Marea Loja Feminina a Romaniei, Marele Ordin Feminin Roman). Toate aceste obediente se recunosc reciproc. Cea mai mare loja din Romania este Marea Loja Nationala din Romania, unica recunoscuta de UGLE, si international de alte Mari Loji regulare.

Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma romaneasca a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon si german Freimaurer care inseamna „zidar,constructor liber“ si reprezinta o mostenire a uneia din radacinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile si catedralele din Evul mediu. Nicolae Stoica de Hateg in Cronica Banatului (1785), aminteste de „frai-maorii, frai-gaisterii cu lojile lor”. In secolul al XIX-lea, a aparut in limba romana si in varianta „farmazon“, provenita din cuvantul similar rusesc si insemnand „nazdravan“, cu aceeasi origine ca „farmec“ si „farmacie“ (in elena „vraja“, „leac“).

Potrivit dictionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vasta societate secreta din lume, raspandindu-se mai cu seama datorita intinderii in sec. al XIX-lea a Imperiului Britanic (mai corect spus ar fi insa: „societate discreta“). Insa francmasoneria a functionat in secret doar atunci si acolo unde a fost interzisa de lege. Ea nu este prin natura ei o asociatie secreta, desi prezinta asemanari cu Scolile de Mistere din Antichitate. Insa, potrivit definitiei date de masonii insisi, masoneria este: „o asociatie de oameni liberi si de bune moravuri care conlucreaza pentru binele si progresul societatii prin perfectionarea morala si intelectuala a membrilor sai.“

Francmasoneria a fost comparata cu un salcam batran avand mai multe radacini (miscari, societati, bresle sau ordine mai mult sau mai putin ezoterice, de la care a mostenit idei, ritualuri si simboluri) si mai multe ramuri (obedientele si ritualurile actuale). Multe legende, unele ostile, circula despre originile masoneriei: unele implica preotii Egiptului antic, altele pitagoreicii, altele pe Cavalerii Templieri. Insisi francmasonii sunt de pareri diferite in aceasta privinta. Ce este sigur, potrivit istoricului mason Albert Mackey, este ca francmasoneria in forma ei actuala a aparut in Marea Britanie in secolul al XVIII-lea. Potrivit istoricilor D. G. R. Serbanescu si Jacques Pierre, masoneria a aparut in tarile romane spre mijlocul sec. al XVIII-lea si s-a dezvoltat rapid la inceputul secolului urmator. Astazi, principalele simboluri masonice sunt cele „trei mari lumini“: „echerul“, „compasul“ si „volumul Legii Sacre“, precum si litera „G“, scrisa in interiorul unui echer si al unui compas, care reprezinta de fapt initiala cuvintelor „God“ (zeu), „geometrie, generare, geniu, gnoza“... Albert Mackey considera ca masonii au fost invatati ca „masoneria si geometria sunt sinonime“ si ca „simbolurile geometrice care se gasesc in ritualurile francmasoneriei moderne pot fi considerate ramasitele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede ca s-au pierdut“. Geometria oculta, denumita uneori „geometrie sacra“, foloseste de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama etc., pentru ilustrarea unor idei metafizice si filozofice. Christopher Knight si Robert Lomas au dat o interpretare interesanta binecunoscutelor simboluri masonice echerul si compasul. Ei sustin ca au aparut ca o forma stilizata a vechiului simbol pentru puterea regala - o piramida a carei baza reprezenta puterea terestra, peste care era gravata o piramida intoarsa, care reprezenta puterea cereasca a preotului. Aceste piramide ale puterii creeaza, prin alaturare, simbolul ajuns sa fie cunoscut sub numele de „steaua lui David“. Potrivit celor doi autori, simbolul a fost folosit pentru prima oara pe scara larga cand a aparut pe frontispiciul unui mare numar de biserici medievale, iar cele mai timpurii exemple de folosire a acestuia pe cladirile ridicate de Cavalerii Templieri. Utilizarea sa in sinagogi a aparut mult mai tarziu (au afirmat Knight si Lomas). Una dintre traditiile masonice sustinea ca Avraam, patriarhul evreilor, le-a transmis egiptenilor invataturi speciale inainte de potop. Mai tarziu, invataturile (despre care se spunea ca ar fi reprezentat opera legendarului Hermes Trismegistus) au fost adunate de filosoful Euclid intr-un volum. El le-a studiat sub denumirea „geometrie“. Initial grecii, apoi romanii, au numit aceasta disciplina „arhitectura“. Legendele masonice plaseaza formarea organizatiei in epoca Turnului Babel si in cea a construirii Templului din Ierusalim de catre regele Solomon, despre care se pomeneste in Biblie. Or, potrivit lui Mircea Eliade „istoria incepe in Sumer“. Practic, inceputurile masoneriei operative reprezinta inceputurile culturii urbane, constructia primelor orase-cetati. Din punct de vedere al preistoriei speciei umane insa, omul a fost dintotdeauna un cioplitor al pietrei. Cand arta cioplirii pietrei a fost combinata cu geometria, a aparut Arhitectura. Primii Mari Maestri au fost, de fapt, Arhitecti. In secolul al XIX-lea, Mackey afirma ca masonii din epoca medievala preluasera atat cunostintele in materie de constructii, cat si modelul de organizare de la „arhitectii Lombardiei“. Aceasta breasla din nordul Italiei a fost prima ai carei membri si-au asumat numele de „francmasoni“, care a devenit prescurtarea pentru "Ordinul fratesc al cioplitorilor in piatra liberi si recunoscuti ca atare“. Expresia "recunoscuti ca atare" era folosita in cazul membrilor intrati mai tarziu in ordin si care nu aveau nici o legatura cu intemeietorii acestuia, cioplitorii in piatra. O lucrare de alchimie in care se pomeneste expres termenul de „francmason“ poate fi datata in anii '50 din secolul al XV-lea. Alti cercetatori masoni sustin ca aparitia ordinului poate fi datata istoric in perioada Romei antice, contemporan cu "collegium fabrorum" (colegiul muncitorilor) - un grup de constructori si arhitecti devenit un prototip pentru organizarea ulterioara a breslelor. Majoritatea scriitorilor plaseaza aparitia secretelor masonice in epoca existentei preotilor razboinici, eroi ai cruciadelor, „cavalerii templieri“. Un scriitor din secolul al XVIII-lea sustinea ca francmasoneria moderna ar fi fost intemeiata de Godefroy de Bouillon, liderul primei cruciade, care a cucerit Ierusalimul si despre care se spune ca ar fi intemeietorul misterioasei „Staretii a Sionului“. Secretele privitoare la originea francmasoneriei au fost pastrate cu strasnicie, in ciuda publicarii a numeroase carti si articole referitoare la acest subiect. Walter Leslie Vilmshurst, un mason de seama si autor al lucrarii "The Meaning of Masonry", scria: „Adevarata istorie secreta a aparitiei masoneriei nu a fost facuta publica nici in randurile organizatiei insasi“. Multi cercetatori cred chiar ca majoritatea masonilor au pierdut din vedere adevarata origine si scopul organizatiei. „Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizatii care si-a pierdut intelesul originar“ - scriau autorii lucrarii The Templar Revelation. In epoca in care patru loji londoneze au format o "Mare Loja Unita" in 1717, francmasoneria speculativa ajunsese sa domine complet intemeietorii acestei organizatii - zidarii sau "masonii lucratori". Francmasoneria si-a dobandit cunostintele ezoterice mai ales de la masonii speculativi, filosofi, alchimisti, hermetisti sau rozacrucieni. Webster afirma: „Originile francmasoneriei nu pot fi identificate din nici o sursa sigura, dar ordinul a aparut dintr-o combinatie de traditii care au evoluat si s-au contopit intr-o perioada mai lunga de timp. Astfel, masoneria lucratoare ar fi putut proveni din colegiile romane prin intermediul breslei zidarilor din Evul Mediu, in timp ce masoneria speculativa ar fi putut proveni din randurile patriarhilor ebraici si din misteriile paganilor. Dar sursa de inspiratie ce nu poate fi negata este Cabala evreiasca... Cert este ca, atunci cand au fost concepute ritualul si statutele masoneriei in 1717, cu toate ca au retinut anumite fragmente ale vechilor doctrine egiptene si pitagoreice, versiunea iudaica a traditiilor secrete a fost cea aleasa de fondatorii Marii Loji, pentru ca, pornindu-se de la ea, sa isi construiasca propriul sistem“. Francmasoneria a continuat sa isi largeasca tot mai mult randurile, iar in 1720 au fost infiintate loji masonice in Franta, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia. Acestea au format in 1735 o Mare Loja la Paris. Marea Loja era diferita de lojile scotiene, care fusesera formate dupa ce Carol I Stuart fugise din Anglia. Tensiunile dintre cele doua ramuri ale masoneriei franceze s-au accentuat in 1746, odata cu exilarea din Anglia a lui Carol Eduard, poreclit „Scumpul print Charlie“ Stuart, sau „tanarul pretendent“, si a sustinatorilor lui care au incurajat folosirea ordinului in scopuri politice. In acea epoca a devenit cunoscuta marelui public adevarata origine a francmasoneriei. In 1737, profesorul fiilor printului Carol Eduard care era si membru al Societatii Regale, Andrew Michael Ramsey, a rostit un discurs in fata francmasonilor din Paris, discursul supranumit „Cuvantarea lui Ramsey“, in care acesta declara: „Ordinul nostru a format o uniune de nedespartit cu Cavalerii Sf. loan de la Ierusalim“ - ordin foarte apropiat de cel al templierilor. Ramsey mai spunea ca francmasoneria era legata de scolile antice ale misteriilor, patronate de zeita greaca Artemis si de cea egipteana Isis. Masonul german, Karl Gotthelf Baron von Hund a devenit membru al lojei din Frankfurt si in 1751 a intemeiat aici o filiala a ritului scotian, numita „Ordinul strictei observante“; dupa rostirea juramantului ce prevedea supunerea neconditionata fata de ordinele unor superiori misteriosi si „nevazuti“, asa cum a fost descris pe parcursul volumului, ordinul a sfarsit prin fuziunea dintre Ordinul Iluminatilor si francmasoneria germana, in timpul congresului de la Wilhelmsbad. Hund a recunoscut ca ducea mai departe traditiile cavalerilor templieri, care fusesera constransi la inceputul secolului al XIV-lea de regimul lui Filip cel Frumos, regele Frantei, sa se autoexileze in Scotia. Membrii acestui ordin s-au autoproclamat „Cavaleri ai Templului“. El pretindea ca ar transpune in viata ordinele unor „superiori necunoscuti“ a caror identitate si loc de resedinta nu erau precizate niciodata, in timp ce altii au pretins ca acesti „superiori“ nu erau oameni. Majoritatea cercetatorilor cred ca ei erau probabil sustinatorii iacobiti ai Stuartilor, care au murit sau si-au pierdut credinta dupa infrangerea tanarului pretendent la tron.

Francmasoneria este organizata in „clase, grade“ si „rituri“. Partea aproximativ comuna tuturor riturilor este „Clasa lojilor albastre“, cu trei grade: „ucenic, calfa, mester“ (sau „ucenic, companion, maestru“). Mesterii masoni pot face parte, dupa primirea acestor trei grade, numite si simbolice, in gradele de perfectionare a diferitelor rituri. Cele mai cunoscute si larg raspandite sunt „Ritul York“ si „Ritul Scotian Antic si Acceptat“. Wilmshurst nota: „Dezvoltarea (francmasoneria) s-a sincronizat cu scaderea interesului fata de religia traditionala si rugaciunea in biserica“. „Principiile simple de credinta si idealurile umanitare ale francmasoneriei iau, in cazul unor persoane, locul teologiei clasice din bisericile diverselor confesiuni religioase“. Desi liderii sai neaga ca ar fi religie, masoneria a constituit pentru unii un inlocuitor al cultului religios. De aceea, nu este de mirare ca Biserica a trebuit sa fie circumspecta cu privire la raspandirea invataturilor masonice. Wilmshurst spunea ca, daca o persoana cauta sa dobandeasca lumina „sub forma intaririi constiintei de sine si a cresterii capacitatilor paranormale... trebuie sa fie pregatita sa se dezbrace de toate prejudecatile si modelele de gandire avute pana atunci si, cu o slabiciune si blandete asemanatoare cu acelea ale unui copil, sa fie pregatita sa isi «deschida» mintea, pentru a primi niste adevaruri noi si poate socante pentru ea“. Referindu-se la intelesurile masoneriei si caracterizandu-le ca fiind „invaluite in mister“ si „criptice“, el scria: „Acestea reprezinta un subiect de cele mai multe ori neabordat care, prin urmare, ramane in cea mai mare parte necunoscut membrilor sai, cu exceptia celor foarte putini care-l studiaza in particular...“ Trecerea de la societatile secrete sau discrete antice la organizatiile initiatice mai moderne a fost intarita de introducerea acestei francmasonerii „iluminate“ la sfarsitul secolului al XVIII-lea, organizatie care imbina legendele ezoterice mai vechi cu traditiile cabalistice. Aceste secrete se dezvaluie initiatilor din cercurile mai interioare ale francmasoneriei, in timp ce ceilalti membri ai acestei organizatii, care nu le cunosc, continua sa se bucure de invatatura si de prietenia pe care le gasesc in ea. Mai jos putem vedea ilustrata, initierea unui ucenic francmason in jurul anului 1800.

Mentalitatea francmasonica este, dupa Mircea Eliade un mod de a gandi si de a actiona in acelasi timp esoteric (adica intim, tainic, nearatat multimii, impartasit de grupuri restranse de oameni care se recunosc intre ei tocmai prin acest fel de a fi si prin anumite expresii si semne comune, invatate printr-o initiere comuna) si exoteric (adica prin declaratiile si actiunile lor publice). Dar Eliade nu este singurul care a vorbit despre aceasta mentalitate. Ea a fost evocata, nu neaparat sub aceasta denumire (de cele mai multe ori apare sub numele de "mentalitate occidentala" sau "cosmopolita") si de alti autori, precum si de adversarii francmasoneriei. Aceasta mentalitate depaseste cu mult cadrul strict al obedientelor masonice, indiferent ca persoanele care au aceasta mentalitate, sunt constiente sau nu de izvoarele ei. Aceasta miscare, pentru care persoana umana, viata si nevoile sale (materiale si sufletesti) sunt centrul si prioritatea tuturor preocuparilor omenesti, nu este noua in istoria omenirii si apare inca din Antichitate. Dar in cursul Renasterii se inmultesc in Europa tot felul de societati si grupuri care cauta sa creeze noi forme de relatii sociale si de oranduiri politice al caror scop este, mai inainte de orice, bunastarea si realizarea omului, prin cele trei principii ale libertatii, ale egalitatii si ale fratiei intre insi de origini, convingeri si situatii sociale diferite. Printre aceste miscari se numara si francmasoneria, dar un om poate ajunge sa impartaseasca acest fel de a gandi fara sa fie francmason, prin propria experienta si cultura (si, daca intra in contact cu vre-un francmason, si daca acesta observa convergenta, poate fi invitat sa intre in randurile masoneriei). Dar este deasemenea posibil ca un francmason, prin vorbele si actiunile sale, sa raspandeasca in jurul lui aceasta mentalitate, in mediul sau profesional, cultural, politic, geografic sau familial.
Multe societati, cum au fost de exemplu, in Romania, Fratia sau Junimea, pot fi astfel impregnate de mentalitatea francmasonica. Studentii romani de la Paris, in secolul XIX, au avut profesori francmasoni si o parte dintre ei au fost initiati in loja "Ateneul strainilor"; alti romani au intemeiat la Bruxelles loja "Steaua Dunarii", desemenea prezenta la Iasi, Galati si Bucuresti, din care au facut parte, printre alti oameni de vaza ai vremii, Vasile Alecsandri, Ion Heliade Radulescu, Spiru Haret, Carol Davila, Alexandru Ioan Cuza si Mihail Kogalniceanu.
 

 Totodata, pana si intemeietorii Statelor Unite ale Americii, printre care George Washington si Benjamin Franklin, erau francmasoni sau impartaseau mentalitatea francmasonica. Un alt exemplu celebru din lumea anglo-saxona este Winston Churchill.

 

Pe planul filozofic mentalitatea francmasonica nu este nici religioasa (chiar daca anumiti francmasoni pot fi ispititi sa faca din francmasonerie o religie sau chiar o secta in locul adevaratelor religii) nici anti-religioasa (cea mai mare parte din masonerie crede in Dumnezeu pe care Il considera ca fiind un "Mare Arhitect al Universului", acelasi si unul, indiferent cum il vad si cum il numesc oamenii). Dar este adevarat ca mentalitatea francmasonica cuprinde idei care pot fi potrivnice intereselor anumitor membri ai clerului ca factori economici si sociali : de exemplu promulgarea legilor conform vointei populare si nu conform unei Carti sfinte, libertatea pentru un cetatean de a respecta sau nu obligatiile religioase, de a fi sau nu botezat, casatorit sau inmormantat religios, libertatea de a practica sexualitatea fara scop reproductiv, libertatea femeii de a fi sau de a nu fi mama, si multe altele asemanatoare. Din acest motiv, multi clerici considera si afirma ca mentalitatea francmasonica este ceva negativ, antireligios, sau chiar anti-spiritual. Exista insa si clerici care socotesc ca orice om poate ajunge la mantuire si la Dumnezeu prin propria sa credinta si dezvoltare sufletesca, ba chiar inafara religiilor: acesti clerici nu vad nici-o incompatibilitate intre credinta si mentalitatea francmasonica, iar unii au fost francmasoni, ca de exemplu Mihail Stefanescu zis "Melchisedec" (1823-1892), episcop al Dunarii de Jos si al Romanului, istoric, om politic unionist si academician. Pe planul juridic, mentalitatea francmasonica corespunde cu Dreptul pamantean care da acelesi drepturi si aceleasi datorii tuturor locuitorilor aceluiasi stat, indiferent de starea, originile si convingerile lor, cata vreme nu au incalcat legile sau cata vreme si-au implinit pedepsele. In schimb, nu corespunde cu Dreptul stramosesc in care drepturile si datoriile sunt diferite de la o categorie de oameni la alta, si depind de starea, originile si convingerile lor. Pe planul politic, mentalitatea francmasonica s-a manifestat in decursul istoriei prin miscari care au militat in favoarea dreptului pamantean si in favoarea democratiei. In aceste miscari se practicau inca de acum 250 de ani reguli de vot pe care astazi majoritatea statelor din lume le-au adoptat, dar care in secolul XVIII, cand niciun stat din lume nu era democratic, pareau utopice si chiar pacatoase (devreme ce autoritatea absoluta a suveranilor si legile regatelor trebuiau sa purceada "din voia lui Dumnezeu", nu din cea a "norodului"). Regulile de vot erau fixate printr-o Constitutie conceputa in comun si ea-insas acceptata printr-un vot. Pentru a se ajunge la generalizarea acestor reguli in viata politica, au trebuit veacuri de lupte politice, cateodata violente. Lupta politica impotriva conservatorilor, a fost lunga si dureaza inca, pentru a ajunge la neutralitatea statului fata de religii ("laicitatea", necesara libertatii de constiinta pentru orice credincios sau necredincios, indiferent de convingerile sale), la egalitatea de drepturi intre barbati si femei, intre oamenii sanatosi si cei handicapati, intre heterosexuali si homosexuali, intre albi, negri si orice alte neamuri, intre diferitele clase sociale. Conservatorii nu admit astfel de reforme, fie in numele naturii (care, afirma ei, a adaptat barbatul la lupta cu viata in exterior si femeia la functia materna si casnica), fie in numele religiei (care, de pilda, nu admite nici homosexualitatea nici avortul). Conservatorii subliniaza ca atat natura, cat si religia, nu sunt democratii, si nu cunosc decat o singura forma de egalitate: cea din fata mortii. Fara sa stie, multi cetateni sunt astazi, in diferitele state ale lumii, profund influentati de mentalitatea francmasonica. Ei gasesc firesti si normale o buna parte a ideilor raspandite de 250 de ani incoace de francmasoni, ca de exemplu legitimitatea progresului tehnic si stiintific, a dorintei de a scapa de molime, de boli si de paraziti, democratia, egalitatea barbati-femei fata de lege, ne-obligativitatea religiei. Stramosii nostri de acum cateva veacuri ar socoti societatea noastra de azi ca fiind pacatoasa, potrivnica vointei divine si legilor firesti ale lumii. Tarile in care majoritatea cetatenilor impartasesc elementele de baza ale mentalitatii francmasonice, sunt cele mai puternice din lume si modelul lor social domina intreaga planeta, desi numarul francmasonilor propriu-zisi in lume nu depaseste patru milioane de persoane. Nu o presupusa putere oculta a francmasonilor explica acest succes, ci mult mai simplu, faptul ca modelul social propus de francmasoni s-a dovedit cu timpul mai performant ca oricare altul, pentru a satisface nevoile fondamentale ale fiintei umane, pe planurile material si sufletesc. Stim cu totii ca exista in lume si alte modele de societate, mult mai traditionale, bazate pe ideea ca nu omul si nevoile sale primeaza, ci vointa spiritelor sau zeilor, sau roata sortii, norocul sau ghinionul, "ce ii sta scris" fiecaruia, sau legile naturii. Aceste societati corespund cu zone geografice unde democratia, drepturile umane, progresul tehnic si bunastarea sunt mai putin dezvoltate decat in tarile dominate de mentalitatea francmasonica. Exista deasemenea mentalitati diferite si in tarile dezvoltate: cea religioasa care da prioritate mantuirii sufletului in scopul de a intra in rai, cea materialista care socoteste ca scopul vietii este productia si acumularea bunurilor materiale, cea nationalista care socoteste neamul ca fiind un organism natural ale carui interese primeaza, cea comunista care da prioritate proletariatului. Daca aceste mentalitati s-ar putea acorda intre ele, mentalitatea francmasonica ar dispare repede de pe suprafata pamantului. In timp ce Samuel Huntington descrie lumea ca un spatiu de confruntare geografica al civilizatiilor, autori ca Mircea Eliade, Nae Ionescu, Emil Cioran, Jared Diamond sau Abraham Maslow au evocat in articole si interviuri, alt spatiu de confruntare al mentalitatilor: mintea omeneasca. Exista astfel in noi, concomitent si in proportii mereu schimbatoare, mai multe tipuri de mentalitati, al caror echilibru determina convingerile ce ne caracterizeaza: - Mentalitatea primitiva socoteste tot ce ne inconjoara, lucruri si fiinte, ca simple resurse de exploatat. - Mentalitatea antica socoteste tot ce ne inconjoara ca fiinte de supus si teritorii de cucerit in folosul neamului din care facem parte. - Mentalitatile antica si medievala socotesc tot ce ne inconjoara ca fiind exprimarea vointei divine, ai carei jucarii suntem, vrand, ne-vrand, constient sau nu. - Mentalitatea pozitivista socoteste tot ce ne inconjoara ca fiind rezultatul unor legi naturale si a unui sens evolutiv spre progres, ale carui rezultat ("superior") suntem. - Mentalitatea francmasonica socoteste tot ce ne inconjoara ca fiind rezultatul pe de-o parte al unor legi si hazarduri naturale, ce duc spre violenta si competitie, iar pe de alta parte al luptei oamenilor pentru a se elibera de aceste legi, pentru a isi crea noi legi, mai omenoase, si o lume mai pasnica. Prezenta simultana a acestor mentalitati in noi, reprezinta diferite modalitati de dezvoltare a culturii, a societatii si a identitatii omenenesti; ele nu sunt totdeauna usor de impacat si astfel se explica in parte contrazicerile umane. In mentalitatea francmasonica, civilizatia este comparata cu o gradina care trebuie in permanenta sa fie intretinuta, ca sa nu redevina un maidan plin de scaieti si de buruieni, si aceasta, atat la nivel individual (buna purtare, buna crestere), cat si la nivel colectiv. Dar, una peste alta, niciodata nu vom sti cu adevarat ce rol au francmasonii in vietilor noastre.
 Mai jos, mi-am permis sa adaug 2 teorii de baza, teorii pro si contra francmasoni:
 Primul, pro-masonic, prezinta masoneria ca pe o organizatie fraterna, ai caror membri sunt uniti de idealuri comune morale si metafizice care fac parte din miscarea filozofica umanista. In cele mai multe dintre ramuri, francmasonii sunt deasemenea uniti de credinta intr-o Fiinta suprema transcendenta, indiferent de numele pe care I-l dau credinciosii. Cata vreme masoneria tinde spre perfectionarea omului, este compatibila cu orice credinta sau convingere sincera si nu ar trebui sa apara probleme. In argumentarea pro-masonica se invoca actele de caritate, nu putine, calitatea membrilor, adesea oameni cu multiple competente si raspunderi, comportamentul modest si conduita exemplara a francmasonilor in societate, precum si sprijinirea diverselor proiecte umanitare. Fiind foarte clare si bine definite, aceste caracteristici nu necesita o analiza introspectiva. Dar aceasta teorie pare falsa din simplul fapt ca, pentru a deveni membru in aceasta grupare secreta, trebuie sa juri ca nu vei dezvalui nici un secret aflat in urma initierii pe una din cartile sfinte ale fiecarei religii, precum Biblia (la ortodoxi), Coranul (la musulmani) s.a.m.d
A doua teorie, anti-masonica, prezinta aceasta organizatie intr-o lumina diabolica, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetica, antisociala, complotista si satanista. Adversarii francmasoneriei au aparut chiar de la nasterea acesteia. Astazi, unii clerici crestini sau musulmani considera francmasoneria ca primejdioasa pentru credinciosi, intrucat francmasonii pot fi de orice credinta fara discriminari, prin urmare amestecati, si propovaduiesc toleranta fata de cei ce nu impartasesc aceleasi convingeri, cata vreme aceste convingeri respecta democratia si drepturile omului. Potrivit respectivilor clerici, o asemenea pozitie nu poate fi compatibila cu dogma religioasa. Deci, cu alte cuvinte, a doua teorie, si anume cea anti-masonica, dupa parerea mea, pare cea mai veridica.
Cat despre tehnici de manipulare, ei s-au folosit de orice domeniu, inclusiv muzica. Cu ajutorul celor mai idolatrizate staruri, au ajuns sa manipuleze intreaga masa a populatiei. Cum? Prin imagini si semnale trimise si inregistrate doar la nivelul subconstientului. Cum ar fi introducerea simbolului lor suprem – piramida cu un ochi (ea se regaseste si pe anumite bancnote, cum ar fi dolarul american). Se spune ca artistilor li se oferea o suma importanta de bani si, de asemenea, li se asigura faima in schimbul sufletului lor. Dar totodata, au aparut si artisti care au incercat sa-i deconspire si spre necazul lor si al familiilor acestora, felul in care acestia si-au gasit sfarsitul a ramas un mister. Printre ei ii amintim si pe Michael Jackson, 2Pac si Bob Marley acestia fiind doar 3 dintre cei mai cunoscuti. Din aceeasi cauza, s-ar parea ca si Eminem va avea parte de aceeasi soarta in urma melodiilor pe care le-a scos in ultima perioada. Deci, cu alte cuvinte, se pare ca francmasoneria apare peste tot. Doar ca, prin acest blog, eu sper sa deschid ochii tuturor oamenilor ce dorm si sa arat ca, nimic nu e ceea ce pare, ca sunt multe lucruri nevazute. Numai bine dragilor si va astept pe blog. Data viitoare vom discuta despre muzica si artistii cu suflete vandute, instrumentele de manipulare ale Ocultei Mondiale.