.Acesta fiind primul meu articol in calitate de blogger, vreau sa incep cu un videoclip si cu o poveste destul de fascinanta ce are foarte mare legatura cu Noua Ordine Mondiala. Cine sunt ei, vom vorbi in episodul urmator. Deocamdata, hai sa vizionam acest videoclip de 31 de secunde impreuna al carei protagonista este Melissa Harris Perry, gazda Melissa Harris-Perry weekend news and opinion television show ca mai apoi sa citim un caz despre statul care fura copiii, Norvegia.
.
Si acum sa revenim la drama femeii ai caror copii au fost rapiti de statul norvegian. In cele ce urmeaza vom citi interviul luat de Andrei Felefov de la Cotidianul Zavtra (Maine) din Rusia unei femei pe nume Irina:
„Zavtra”: Irina, povesteste despre cum ai ajuns in Norvegia si impresia pe care ti-ai facut-o despre aceasta tara.
Irina: In anul 2005 m-am maritat cu un cetatean Norvegian. Fiul meu (dintr-o relatie anterioara) avea sapte ani. Am plecat sa locuim in Norvegia, in Aurskog-Hekland, satul Aurskog. In acel moment, eu inca nu stiam ca acum o jumatate de secol in urma, Norvegia era o tara al carei nivel de civilizatie putea fi comparat cu cel dinstatele Africii Centrale. In anul 1905, Norvegia a incetat sa mai fie dependenta de Danemarca si Suedia. Aceasta tara a fost si ramane o tara de iobagi, iar locuitorii ei nu i-au vazut niciodata pe domnitorii lor. Plateau doar taxele. Nu a fost nici o dezvoltare a culturii, oamenii vorbeau limba daneza sau suedeza, prin urmare, lmbile exploatatorilor lor. Mai tarziu, aceste limbi s-au amestecat intr-un limbaj artificial, numit Bukmolu. Chiar si acum, fiecare familie din Norvegia vorbeste in dialectul propriu. Pana in prezent, nu exista limba de stat, standard. S-ar putea spune ca tara doar acum se formeaza, in acelasi timp avand loc si un alt proces. Societatea norvegiana este in decadere morala, copiind legislatia si ordinea americana. Acum 50 de ani, ei au descoperit petrol in mare, cu ajutorul rezultatelor stiintifice si tehnice straine. Toate acestea le-am aflat mai tarziu. Cand am plecat din Rusia, stiam doar atat ca, in Norvegia este nivelul de trai cel mai ridicat din lume. In afara de aceasta, am absolvit Facultatea de Jurnalism si am fost candidata la stiintele filologice, dar in Norvegia nu mi-au recunoscut diploma universitara. Mi-au oferit un loc de munca de invatatoare, intr-un satuc vecin, la o scoala de tip nou, dupa modelul danez, denumit Riddersand, care se traduce “Scoala cavalerilor”. In comparatie cu sistemul scolar rus, toate manualele de scolarizare norvegiene, arata de parca ar fi tiparite pentru retardati mintali. Scoala primara este pana la clasa a 7-a si rolul programului de stat de predare, este de a invata alfabetul si a socoti, pana lavarsta de 13 ani a elevului, pentru a fi in masura sa socoteasca preturile in magazine. Nu este voie in clasa sa se citeasca cu voce tare, fiind o rusine. Profesorul special ia elevul pe hol, sa nu-l faca de rusinea copiilor si acolo il asculta cum citeste. Profesorul de matematica are dreptul de a explica copiilor doua exercitii pe zi, iar atunci cand copiii nu invata tema in timp de trei zile, o poaterepeta. Tema pentru acasa este 5 sau 8 cuvinte din limba engleza, pe saptamana. Norwegian School este completa degradare a educatiei. Nu au deloc literatura, fizica, chimie sau stiintele naturii. In general, copiii cunosc lumea inconjuratoare intamplator. Ei stiu de exemplu ca a fost Al Doilea Razboi Mondial. Mai mult de stiut sunt interpretate ca fiind violenta impotriva copiilorsi a psihicului lor. Fiul meu mai mare, a inceput in Rusia scoala generala, prin urmare, in Norvegia a devenit wunderkind „copil minune”. Pana in clasa a 7-a, nu a invatat nimic. Acolo nu e nevoie sa inveti. In scoala sunt anunturi precum: “Cand parintii tai te roaga sa-ti faci tema, suna-ne! Noi te vom elibera de la astfel de parinti.”
Nivelul medicinii in Norvegia.
„Zavtra”: Toata aceasta atmosfera duce la anumite probleme, dar din ce moment a devenit viata ta in Norvegia, nesuportabila si de ce?
Irina: S-a intamplat dupa 6 ani de sedere in Norvegia. Nu stiam nimic despre sistemul lor „Barnevarn”.
Am trait cu grijile mele: casa, munca, familie… Putin am patruns in organizarea de stat a tarii in care m-am mutat. Am auzit ca luau copiii de la parinti, dar eu am fost doar o “mama normala”. De sotul meu am divortat dupa trei ani de viata impreuna, dupa nasterea fiului nostru, datorita conflictului de culturi diferite. Imi spuneau ca in fiecare casa sateasca exista o toaleta si dus. Da, i-am raspuns, dar cu toate acestea, norvegienii au obiceiul sa se urineze si asa in spatele casei. Trei ani am locuit singura cu copiii. Am luat un imprumut de la banca, am cumparat apartamentul meu, mi-am asigurat o viata normala. Am lucrat si m-am dedicat copiilor. Copiii au fost doar cu mine. Pentru ca tatal ii facea rau fiului meu din prima casatorie, am decis sa nu mai aiba loc nici o intalnire cu acesta. Cu fiul cel mic, el a fost obligat prin lege sa se intalneasca. Am incercat din toate puterile ca fiul nostru sa nu ramana peste noapte la tatal sau (exista pericolul de bataie), dar scoala si alte institutii de stat, m-au fortat sa las copilul la tatal lui. Mai intai a fost intelegerea pentru doua ore, dar mai tarziu ramanea aproape o saptamana. Copilul avea febra cand tatal sau l-a luat iarna, la -30°, la rudele lui.
In anul 2011, m-am dus la politia locala, dupa discutia mea cu baiatul, care mi-a povestit ca matusile si unchii, rudele tatalui, i-au provocat dureri la gurasi la fund. Imi vorbea despre astfel de lucruri, pe care nu am putut sa le cred la inceput. Am scris o declaratie la politie. Pe 8 martie, ne-au chemat la sectia pentru protectia oficiala a copiilor Barnevarn. Interogatoriul a durat 6 ore. Am fost acolo eu si cu cei doi copii ai mei. La ei este numai de forma sistemul creat pentru protejarea copiilor, de aparare a drepturilor acestora. De abia atunci am inteles ca centrele „Barnevarn”, care sunt in fiecare sat, sunt numai pentru a descoperi denuntatorii, copii si parinti nemultumiti si pentru a-i pedepsi cu izolarea. Din ziare am aflat de cazul in care o fetita de 7-8 ani, a fost condamnata de o instanta la plata cheltuielilor de judecata si compensatie financiara pentru perioada sederii batausului in inchisoare. In Norvegia este totul pe dos. Pedofilia, de fapt, nu constituie o infractiune. Prima data mi-au luat copiii pe 8 martie 2011. Capturarea se face astfel: copilul nu se mai intoarce de la gradinita sau de la scoala, astfel, practic vi-l fura, dispare, pentru ca este ascuns intr-un loc secret. In acea zi mi-au spus: „Intelegeti, aceasta situatie s-a ivit, marturisiti violenta impotriva copiilor. Avem nevoie ca sa va controlati la medic daca sunteti sanatoasa.” Nu am protestat. Clinica a fost la 10 min cu masina. Asistenta sociala m-a asezat in masina si a spus: „Te ajutam, in acest timp ne jucam cu copiii tai”. Copiii au ramas nu oriunde, ci in centrul de protectie a tinerilor. Cand am ajuns la clinica, m-a sunat Sasa, fiul meu mai mare, atunci avea 13 ani, … „Mami, ne duc la o familie adoptiva …” Am fost la 10km de copii, pe care ii duceau la o adresa secreta. In conformitate cu legislatia locala, copiii sunt luati fara nici un fel de acte. Singurul lucru ce puteam face, era sa ma stapanesc. Plansul este „interzis” in Norvegia, este considerat o „boala” si „Autoritatile pentru apararea copiilor” pot sa va trimita fortat la psihiatrie. Se pare ca in Norvegia este plan de stat, cota pentru luarea copiilor de la parintii lor. Autoritatile de protectie, chiar se intrec in realizarea acestei cote. Grafice si diagrame sunt publicate la fiecare 3 luni: cati copii si in care cartier au fost colectati. Am primit recent documentul - raportul suedez. Era un document cu privire la colectarea copiilor de la familii din Suedia si din tarile scandinave vecine.
Este vorba de un fenomen aparte. In acest raport se afirma ca, in Suedia au fost retrasi din familii, 300.000 de copii. Acest lucru inseamna ca este vorba de o generatie intreaga a copiilor furati de la parintii lor biologici. Oamenii de stiinta, criminologii, juristii, avocatii – oameni cu valori traditionale, care inca isi amintesc ca in Suedia era familia, nu inteleg. Ei spun ca are loc ceva ciudat. Are loc dezvoltarea statului pe familii. Expertii indica 10.000 coroane (suedeze sau norvegiene) pe zi, suma ce o primeste familia adoptiva pentru un copil primit. Agentul organizatiei „Barnevarn”, primeste de la bugetul de stat, sume imense pentru rasturnarea cuibului de familie, pentru copilul furat. Acest lucru se intampla in toatetarile scandinave. In acest sens, parintii adoptivi pot alege copilul, ca la piata. Daca ti-a placut o fetita blonda cu ochii albastri si o vrei, ajunge sa telefonezi la Barnevarnsi sa spui: “Sunt pregatit/a, am camera pentru copil” si sa spui numele copilului.
Ombudsman, in Norvegia, incearca sa lupte impotriva sistemului Barnevarn. Considera ca acest sistem de tranzactii cu copii, este corupt. In luna mai,familiile afectate de acest sistem, au organizat un protest impotriva separarii copiilor de parinti. Titlul in ziarul norvegian: „1/5 din copiii norvegieni sunt deja salvati de la parinti”, inseamna ca dintr-un milion de copii, in acest stat, cam 200.000 sunt „salvati” si nu mai locuiesc cu mama si tata acasa, ci intr-o institutie pentru copii. Conform statisticilor publicate in mass-media norvegiana, doi din zece copii sunt nascuti de femei norvegiene, restul fiind copii de emigranti. Emigrantii dau Norvegiei o populatie sanatoasa, deoarece la ei nu sunt aproape deloc practicate casatoriile. Cei mai multi copii au primit Barnevarn de la parintii rusi.
„Zavtra”: Atunci cand un copil este luat de la parinti, ei ce pot face?
Irina: Aproape in fiecare luna, in Norvegia se sinucide o mama rusa. Pentru ca atunci cand vin sa-ti ia copiii, esti lipsita de putere. Esti singura impotriva sistemului. Ei iti vor spune de exemplu: „Faci omleta altfel decat in Norvegia, fortezi copilul sa-si spele mainile, mergi stramb, prin urmare, nu poti sta aici cu copilul pe nisip. Asta inseamna ca esti o mama rea si de aceea iti luam copilul.”
Sistemul de protectie a copilului in Norvegia, se bazeaza pe principiul prezumtiei vinovatiei parintilor. Parintele este constient vinovat. Pe parinti se arunca o gramada de minciuni. Totul incepe cu o afirmatie simpla: „Vreti sa va intoarceti in Rusia” si nu puteti nega, doar aveti rude acolo. Sau: „Vreti sa asasinati copiii vostri”, asta pentru ca rusii obisnuiesc sa spuna „te omor!” Sistematic te pun in situatii cand trebuie sa te aperi. Un singur om nu poate sa opreasca masinaria de stat, bazata pe recompense fabuloase oferiteavocatilor de la birourile de protectie a copiilor, judecatorilor, psihologilor, psihiatrilor, parintilor adoptivi si altor asemenea. Recompensele se dau pentru fiecare copil cu ochii albastri, luat. Tu nu ai nici o sansa de a-ti salva copilul de la adaposturile norvegiene pentru copii. Am trecut prin toate instantele judecatoresti norvegiene. Totul este sustinut, coruptia este peste tot. Copiii sunt bunuri, pe care ei nu le restituie.
Iata care ar fi obligatiile asa ziselor "centre de protectie a copilului":
Serviciile de protecție a copilului sunt obligate sa reactioneze in cazul in care masurile puse in aplicare in mediul familial nu sunt suficiente pentru a proteja nevoile copilului. In astfel de cazuri, Serviciul de Protecție a Copilului, in consultare cu parinții, poate plasa copiii in centre de plasament, intr-o instituție de protecție a copilului, sau poate introduce masuri specifice parinte-copil. Inlaturarea unui copil din propria casa fara consimtamantul parintilor, necesita o decizie din partea Comitetului Județean pentru Afaceri Sociale, pe baza unei recomandari prezentate de autoritațile municipale. Comitetul județean este un organism guvernamental cu o poziție autonoma in raport cu ministerul și Biroul Guvernatorului. Deciziile luate de catre comitetul județean pot fi contracarate doar de catre instanțele de judecata. Comitetele județene sunt administrate sub auspiciile Ministerului Copiilor și Egalitații.
Serviciile municipale de protecție a copilului sunt insarcinate cu monitorizarea dezvoltarii copiilor care au fost plasați in ingrijire in afara caselor lor, la fel de mult ca si parinții.
Angajații serviciilor de protecție a copilului au acces la o cantitate mare de informații personale ale clientilor și trebuie sa respecte reguli stricte de confidențialitate. Cu toate acestea, informațiile pot fi furnizate la alte agenții administrative, atunci cand acest lucru este necesar pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu in legatura cu protecția copilului.
Responsabilitațile și sarcinile autoritaților pentru protecția copilului sunt stipulate in Legea cu privire la serviciile de protecție a copilului. Responsabilitatea generala pentru protecția copilului revine statului prin Ministerul Copiilor și Egalitații, in timp ce administrarea de servicii de protecție a copilului este realizata in primul rand la nivel municipal și prin Direcția norvegiana pentru Copii, Tineret și Probleme de Familie.
Serviciile municipale de protecție a copilului sunt insarcinate cu monitorizarea dezvoltarii copiilor care au fost plasați in ingrijire in afara caselor lor, la fel de mult ca si parinții.
Angajații serviciilor de protecție a copilului au acces la o cantitate mare de informații personale ale clientilor și trebuie sa respecte reguli stricte de confidențialitate. Cu toate acestea, informațiile pot fi furnizate la alte agenții administrative, atunci cand acest lucru este necesar pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu in legatura cu protecția copilului.
Responsabilitațile și sarcinile autoritaților pentru protecția copilului sunt stipulate in Legea cu privire la serviciile de protecție a copilului. Responsabilitatea generala pentru protecția copilului revine statului prin Ministerul Copiilor și Egalitații, in timp ce administrarea de servicii de protecție a copilului este realizata in primul rand la nivel municipal și prin Direcția norvegiana pentru Copii, Tineret și Probleme de Familie.
Conform articolului http://en.wikipedia.org/wiki/Child_Welfare_Services_(Norway)#Criticisms aflam ca exista si:
Critici
Mii de foști copii dati in ingrijire au solicitat despagubiri pentru suferința și abuzul la care au fost supusi sub protecția copilului. Majoritatea dintre acestia au primit compensații. In total, 220 de milioane de dolari.
Serviciul a fost aspru criticat de catre Guvernul Indiei pentru ca a preluat doi copii ai unui cuplu de inidieni care lucrau in Norvegia.
Berit Aarset, care conduce Alerta pentru Drepturile Omului din Norvegia, a numit incidentul “rapirea de catre stat”. Ea a spus: “Aceasta nu este prima data cand un astfel de lucru se intampla in Norvegia … sistemul de legi favorizeaza serviciile de asistența sociala pentru copii și face ceea ce doreste in permanenta …. atunci cand un cetatean norvegian este casatorit cu un strain se intampla, de asemenea, același lucru; se face acelasi lucru in cazul solicitanților de azil și, aproape in fiecare caz, se sustine ca unul dintre parinți are o problema psihica doar pentru a deveni credibili … si asta s-a intamplat si in cazul Bhattacharya.
Serviciile de protecție a copilului au fost acuzate de rapirea forțata a doi copii turco-norvegieni din Turcia, cu ajutorul unui detectiv particular. Copiii au fost incredintati unor parinți adoptivi care au locuit impreuna cu parinții lor. Candva, mai tarziu, tatal adoptiv a fost arestat pentru abuzuri sexuale asupra copiilor, demonstrandu-se astfel in mod clar incompetența serviciilor de protecție a copilului.
Un alt incident a implicat un femeie ceatatean rus, care locuia in Norvegia. Declaratia ei socanta a fost tiparita mult timp pe prima pagina a ziarelor. In timpul audierilor la tribunal, judecatorul mi-a spus: “Va dau permis de ședere, și tu ne dai copilul” Am refuzat, iar apoi au inceput represiunile. ”
De multe ori in trecut, Serviciile de Protectie a Copilului au fost acuzate de incalcarea drepturilor omului pentru ca au luat copiii de langa parintii lor.
In doua cazuri larg mediatizate, detectivul particular polonez Krzysztof Rutkowski a ajutat niste copii (un baiat de etnie rusa și o fata poloneza) sa scape de asistenții maternali norvegieni și sa se reintoarca la parinții lor.
Serviciul a fost aspru criticat de catre Guvernul Indiei pentru ca a preluat doi copii ai unui cuplu de inidieni care lucrau in Norvegia.
Berit Aarset, care conduce Alerta pentru Drepturile Omului din Norvegia, a numit incidentul “rapirea de catre stat”. Ea a spus: “Aceasta nu este prima data cand un astfel de lucru se intampla in Norvegia … sistemul de legi favorizeaza serviciile de asistența sociala pentru copii și face ceea ce doreste in permanenta …. atunci cand un cetatean norvegian este casatorit cu un strain se intampla, de asemenea, același lucru; se face acelasi lucru in cazul solicitanților de azil și, aproape in fiecare caz, se sustine ca unul dintre parinți are o problema psihica doar pentru a deveni credibili … si asta s-a intamplat si in cazul Bhattacharya.
Serviciile de protecție a copilului au fost acuzate de rapirea forțata a doi copii turco-norvegieni din Turcia, cu ajutorul unui detectiv particular. Copiii au fost incredintati unor parinți adoptivi care au locuit impreuna cu parinții lor. Candva, mai tarziu, tatal adoptiv a fost arestat pentru abuzuri sexuale asupra copiilor, demonstrandu-se astfel in mod clar incompetența serviciilor de protecție a copilului.
Un alt incident a implicat un femeie ceatatean rus, care locuia in Norvegia. Declaratia ei socanta a fost tiparita mult timp pe prima pagina a ziarelor. In timpul audierilor la tribunal, judecatorul mi-a spus: “Va dau permis de ședere, și tu ne dai copilul” Am refuzat, iar apoi au inceput represiunile. ”
De multe ori in trecut, Serviciile de Protectie a Copilului au fost acuzate de incalcarea drepturilor omului pentru ca au luat copiii de langa parintii lor.
In doua cazuri larg mediatizate, detectivul particular polonez Krzysztof Rutkowski a ajutat niste copii (un baiat de etnie rusa și o fata poloneza) sa scape de asistenții maternali norvegieni și sa se reintoarca la parinții lor.
Iata si ce putem citi in articolul An Unfinished Debate on Barnevernet:
O dezbatere neterminata pe tema „protectia copilului”
Recentul conflict in legatura cu faptul ca autoritatile norvegiene au luat in ingrijire doi copii de la un cuplu de etnici indieni s-a solutionat cu o interventie politica. Dar au ramas insa intrebari fara raspuns in ceea ce priveste Agentia Norvegiana de Protectie a Copilului (Barnevernet).
O provocare in statele democratice moderne este modalitatea prin care sa se asigure copiii impotriva riscului de saracie, abuz, neglijare și alte pericole care le-ar putea face rau. Dilema principala este cum se sa asigure și sa se protejeze copiii fara sa se intervina in drepturile parentale la viata privata și sa-i priveze de dreptul lor la o viața de familie conform propriei alegeri. Mai mult decat atat, practicile serviciilor de protecție a copilului, in unele cazuri, face problema de protecție a copilului mai controversata decat conflictul in sine. Unul dintre cele mai bune exemple care ilustreaza aceasta problema este cea mai recenta criza de protectie a copilului ivita intre India și Norvegia. Doi copii ai unui cuplu de nonrezidenti indieni au fost luati in custodie in luna mai de catre Protectia Copilului pretinzand si intreruperea totala a legaturilor emoționale cu parinții, și i-a dat in plasament conform unei directive date de curtea locala norvegiana de justitie.
Prejudecați culturale și concepții greșite
Familia a acuzat autoritațile norvegiene de neințelegeri culturale si de prejudecati caci copiii fusesera luati din familie pentru ca mancau cu mainile si dormeau in acelasi pat cu parintii lor, pe langa faptul ca aveau prea putine jucarii pentru a se juca in casa. Dupa ce ministerul indian al Afacerilor Externe a intervenit in investigatie, ministrul norvegian de externe Jonas Gahr Støre a ajutat copiii sa ajunga la unchii lor.
Rușii mobilizati impotriva Protectiei Copilului, de catre declaratia unei femei
Chiar daca acest caz a fost rezolvat in liniste, nu a fost de folos pentru a opri criticile impotriva autoritaților norvegiene de asistența sociala pentru copii , despre care se spune ca abuzeaza de puterea lor și ca ignora diferențele culturale. Mass-media indiana a acuzat autoritațile de insensibilitate aroganta fata de dreptul de a fi crescuti copiii intr-o cultura diferita. Vanitha Srinavasan de la Hindu Business Line a acuzat Norvegia de aplicare a “unei marimi pentru toti” in domeniul drepturilor omului sau de ingrijire a copilului. In timp ce articole similare sunt publicate in mass-media din India, un grup de ruși s-au implicat in acest proces. In fața Ambasadei Norvegiei la Moscova, membrii organizației de tineret a partidului de guvernamant, Rusia Unita, a facut o demonstrație cu sloganuri puternice.
“Serviciul Norvegian de Protecție a Copilului este Breivik,” au strigat ei.
Protestele au venit dupa ce in mass-media rusa au aparut recent o serie de probleme cu privire la modul in care, la tot mai multe rusoaice care traiesc in Norvegia, le sunt luati copiii. Mai ales doua cazuri din mass-media rusa au fost suficient de puternice pentru a mobiliza protestatarii. Una dintre aceste știri a prezentat o femeie de cetatenie rusa, care locuiește in Norvegia, al carui nume este Maya Kasayeva. Declaratiile ei șocante ei au aparut pe prima pagina a ziarelor:” In timpul audierilor din tribunal, judecatorul mi-a spus: „Va dau permis de ședere, daca ne dati copilul” Am refuzat si apoi au inceput represaliile. ”
Acuzatii de abuz fata de copii contra familiilor gazda
Revendicarile din al doilea caz au fost si mai scandaloase. Irina Bergseth Frolova, o rusoaica ce traiește in Norvegia, a aflat ca fostul ei soț, un cetațean norvegian, precum și prietenii și rudele sale, l-au violat pe fiul lor in varsta de patru ani. Rapoartele amintesc, de asemenea, de un alt tata adoptiv care a fost anterior gasit vinovat pentru pornografie infantila și abuz sexual asupra unui copil in Stavanger.
De fapt, practicile de protectie a copilului nu ingrijoreaza doar pe indieni si pe rusi. Exista un scepticism adanc inradacinat in randul populatiei locale fața de o utilizare sporita a masurilor luate la domiciliu. Un raport intocmit de Gruppen til Familiens Selvstendige Rett (GFSR), Redd Våre Barn (RVB) si BarnasRett concluzioneaza ca practicile actuale din sistemul norvegian de Protecție a Copilului nu sunt compatibile cu Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului. Arild Holta, un activist impotriva separarii copiilor de parinții lor, solicita o reevaluare necesara urgenta a principiilor fundamentale pe baza carora lucreaza sistemul de protecție a copilului din Norvegia. Familiestiftelsen este o fundatie care functioneaza pe baza unor preocupari similare a unui grup de parinti si de bunici. Ei sunt suparati pentru lipsa de respect fața de Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului cu referire la protecția copiilor impotriva abuzului mental și fizic prin separarea de parinți și bunici.
O industrie in creștere deschisa coruptiei
Profesor de lingvistica la Universitatea din Bergen, Marianne Haslev Skånland subliniaza o alta dimensiune problematica a sistemului de protecție a copilului. In conformitate cu Skånland, aceasta se transforma intr-o industrie, care platește sume incredibile, mai ales la psihologi, pentru “rapoarte”, și pentru parinti adoptivi. Se face publicitate pentru ca oamenii sa devina parinți adoptivi și anunta un salariu anual de, sa zicem, 430.000 coroane norvegiene (30.000 €), plus concediu platit și “timp liber”regulat, departe de copiii luati in plasament, plus alocațiile pentru constructia de case sau pentru cumpararea unui alt automobil, plus dreptul la pensie . Afacerea, de asemenea, asigura un venit suplimentar și mai multe locuri de munca pentru lucratorii sociali, scrie Skånland. Ea constata, de asemenea, ca sunt cazuri de luare in plasament a copilului care de multe ori se bazeaza pe informații din surse anonime. Ea sustine ca nimeni nu știe provenienta surselor si daca acestea sunt credibile. Sau daca sursele poseda informații de prima mana, sau sunt pur si simplu zvonuri.
Un alt aspect disputat este cunoașterea multiculturala și abilitațile puse in slujba bunastarii copilului. Cifre din statistica norvegiana arata ca acei copii apartinand unei minoritati intra mai frecvent in contact cu serviciul de protecție a copilului decat copiii majoritari.
In același timp, statisticile arata ca doar in jur de 2 la suta din angajații aflati in serviciul de protecție a copilului au un fond minoritar non-vest, in timp ce in jur de 3 la suta din studenții de la programele de asistența sociala și protecția copilului au un fond minoritar non-vestic. – Imigranții se confrunta cu o situație oarecum dificila aici. Toata lumea se teme, pentru ca fiecare simte ca intr-o zi ii va veni randul si ii vor fi luati copiii, spune un imigrant norvegian. Mai mult decat atat, unele familii acuza oficialitatile agentiei ca sunt nechibzuite și rasiste, intorcand autoritațile judiciare impotriva familiilor de imigranți.
Marea crestere a utilizarii de case de copii din 2009 pana in 2010, utilizarea de case naționale de plasament bugetate au crescut cu 16 la suta . In aceasta perioada , numarul total de copii inscriși in cadrul național al Serviciului de Protecție a Copilului a crescut cu 7 % , și a ajuns la un total de 5 700 de copii in 2010 . Mai mulți in centre de plasament și mai puțini in orfelinate. La sfarșitul anului 2010 , aproximativ 5 700 de copii au fost inregistrati in sistemul național al Serviciului de Protecție a Copilului . Incepand cu anul 2009 , aceasta cifra a crescut cu mai mult de 7 %. In medie sunt 4,6 copii la o mie ( varsta 0-19 ) inregistrati in cadrul Serviciului de Protecție a Copilului, in 2010; o crestere de 15 % din 2006 . Din cei 5 700 de copii inregistrați in cadrul Serviciului Național de Protecție a Copilului , 59 % au ramas in centre de plasament , 23 % au ramas in orfelinate și 19% primesc ingrijire in timp ce locuiesc in casele lor. Numarul total din evidentele nationale ale Protectiei Copilului a crescut cu 16 % pe durata 2009 – 2010 . Intr-un termen mai lung , aceasta creștere este chiar mai mare , 2006-2010 numarul de copii din casele naționale de plasament bugetate au crescut cu aproape 51 % , de la 2 200 la 3 300 de copii.
In aceeași perioada, numarul de copii din orfelinate a scazut cu 16 %, și a insumat 1 300 de copii in 2010. Mai mult de un milion de zile de tratament pentru copiii din grija Protectiei Sociale. Numarul total de zile de tratament la nivel național in interiorul Serviciului de Protecție a Copilului a fost de aproximativ 1,1 milioane, iar acest lucru s-a schimbat doar marginal din 2009. In 2010, centrele de plasament și instituțiile de copii impreuna au avut aproximativ 900 000 de zile de tratament, in timp ce copiii care au primit asistența in timp ce traiesc la domiciliu a avut 190 000 de zile de tratament. Acestia din urma au avut o creștere marcanta, de 21% din 2009.
Preturi mari pe pat si pe zi in instituțiile de protecție a copilului Cheltuielile totale pentru Serviciul National de Protecție a Copilului a fost de aproape 5,6 miliarde de coroane norvegiene in 2010, o creștere de mai mult de 3% fata de anul precedent. Tarifele pe pat si zi in centrele de plasament au urcat cu 7% din 2009 in 2010. Un pat / zi, in centrele de plasament costa 2 700 coroane norvegiene in 2010.
Acest pret este mai puțin de jumatate din cat costa un pat / zi in instituțiile de protecție a copilului, unde cheltuiala este de aproape 7000 de coroane norvegiene. O treime din Serviciul National de Protecție a Copilului nu este public. In 2010, aproximativ 1,8 miliarde coroane norvegiene au fost cheltuite pe cumpararea de servicii de protectie a copilului din sectorul privat. Aceasta reprezinta aproximativ o treime din bugetul total pentru Serviciul National de Protecție a Copilului, iar acest procent a fost destul de stabil in ultimii 5 ani. Aproape 3 miliarde de coroane norvegiene reprezinta salariile. In total, au existat 4 400 contracte pe an, in cadrul Serviciului național de Protecție a Copilului in 2010. Cheltuielile totale pentru salarii in anul 2010 a fost un pic mai mult de 2,8 miliarde de coroane norvegiene, o creștere de aproximativ 6 la suta din 2009.
Un alt aspect disputat este cunoașterea multiculturala și abilitațile puse in slujba bunastarii copilului. Cifre din statistica norvegiana arata ca acei copii apartinand unei minoritati intra mai frecvent in contact cu serviciul de protecție a copilului decat copiii majoritari.
In același timp, statisticile arata ca doar in jur de 2 la suta din angajații aflati in serviciul de protecție a copilului au un fond minoritar non-vest, in timp ce in jur de 3 la suta din studenții de la programele de asistența sociala și protecția copilului au un fond minoritar non-vestic. – Imigranții se confrunta cu o situație oarecum dificila aici. Toata lumea se teme, pentru ca fiecare simte ca intr-o zi ii va veni randul si ii vor fi luati copiii, spune un imigrant norvegian. Mai mult decat atat, unele familii acuza oficialitatile agentiei ca sunt nechibzuite și rasiste, intorcand autoritațile judiciare impotriva familiilor de imigranți.
Marea crestere a utilizarii de case de copii din 2009 pana in 2010, utilizarea de case naționale de plasament bugetate au crescut cu 16 la suta . In aceasta perioada , numarul total de copii inscriși in cadrul național al Serviciului de Protecție a Copilului a crescut cu 7 % , și a ajuns la un total de 5 700 de copii in 2010 . Mai mulți in centre de plasament și mai puțini in orfelinate. La sfarșitul anului 2010 , aproximativ 5 700 de copii au fost inregistrati in sistemul național al Serviciului de Protecție a Copilului . Incepand cu anul 2009 , aceasta cifra a crescut cu mai mult de 7 %. In medie sunt 4,6 copii la o mie ( varsta 0-19 ) inregistrati in cadrul Serviciului de Protecție a Copilului, in 2010; o crestere de 15 % din 2006 . Din cei 5 700 de copii inregistrați in cadrul Serviciului Național de Protecție a Copilului , 59 % au ramas in centre de plasament , 23 % au ramas in orfelinate și 19% primesc ingrijire in timp ce locuiesc in casele lor. Numarul total din evidentele nationale ale Protectiei Copilului a crescut cu 16 % pe durata 2009 – 2010 . Intr-un termen mai lung , aceasta creștere este chiar mai mare , 2006-2010 numarul de copii din casele naționale de plasament bugetate au crescut cu aproape 51 % , de la 2 200 la 3 300 de copii.
In aceeași perioada, numarul de copii din orfelinate a scazut cu 16 %, și a insumat 1 300 de copii in 2010. Mai mult de un milion de zile de tratament pentru copiii din grija Protectiei Sociale. Numarul total de zile de tratament la nivel național in interiorul Serviciului de Protecție a Copilului a fost de aproximativ 1,1 milioane, iar acest lucru s-a schimbat doar marginal din 2009. In 2010, centrele de plasament și instituțiile de copii impreuna au avut aproximativ 900 000 de zile de tratament, in timp ce copiii care au primit asistența in timp ce traiesc la domiciliu a avut 190 000 de zile de tratament. Acestia din urma au avut o creștere marcanta, de 21% din 2009.
Preturi mari pe pat si pe zi in instituțiile de protecție a copilului Cheltuielile totale pentru Serviciul National de Protecție a Copilului a fost de aproape 5,6 miliarde de coroane norvegiene in 2010, o creștere de mai mult de 3% fata de anul precedent. Tarifele pe pat si zi in centrele de plasament au urcat cu 7% din 2009 in 2010. Un pat / zi, in centrele de plasament costa 2 700 coroane norvegiene in 2010.
Acest pret este mai puțin de jumatate din cat costa un pat / zi in instituțiile de protecție a copilului, unde cheltuiala este de aproape 7000 de coroane norvegiene. O treime din Serviciul National de Protecție a Copilului nu este public. In 2010, aproximativ 1,8 miliarde coroane norvegiene au fost cheltuite pe cumpararea de servicii de protectie a copilului din sectorul privat. Aceasta reprezinta aproximativ o treime din bugetul total pentru Serviciul National de Protecție a Copilului, iar acest procent a fost destul de stabil in ultimii 5 ani. Aproape 3 miliarde de coroane norvegiene reprezinta salariile. In total, au existat 4 400 contracte pe an, in cadrul Serviciului național de Protecție a Copilului in 2010. Cheltuielile totale pentru salarii in anul 2010 a fost un pic mai mult de 2,8 miliarde de coroane norvegiene, o creștere de aproximativ 6 la suta din 2009.
Inchei exemplele cu articolul Marte Meo supervision – guidance or pure surveillance?:
Supervizarea metodei Marte Meo – orientare sau doar supraveghere?
O metoda inventata și folosita de catre Protecția Copilului se presupune a ajuta parintii sa-si perfectioneze interacțiunile și sa-si imbunatateasca modalitatea de “apropiere”. Aceasta este o metoda de terapie care foloseste casete video in interacțiunea dintre parinți și copii. Exista in mod obisnuit 3 sesiuni. Terapeutul ar trebui sa arate cum e necesar sa se schimbe comportamentul și cooperarea intre parinți. Totusi, desi aceasta este o inventie noua si destul de veche in același timp, sunt puține dovezi pentru eficacitatea ei.
Ca parinți, li se da posibilitatea sa accepte aceste filmari video sau sa piarda dreptul de a-si ingriji copiii, și chiar daca fac acest lucru, ulterior, in cadrul sesiunilor, aceasta poate fi considerata doar ca o forma de supraveghere. Unor parinți le sunt prezentate doar filmele dar nu li se dau nici un fel de indicii in legatura cu ceea ce poate fi imbunatațit. De asemenea, cei mai multi parinti sufera de o teama reala ca sunt pe cale sa-si piarda copiii si cu greu e de asteptat sa reactioneze in mod natural aflati fiind sub presiune si sub o imensa frica. Copiii manifesta reactii post-traumatice observate in urma fricii parintilor si de asemenea reactioneaza impotriva strainilor si a unui mediu schimbat.
Germanii in timpul celui de al doilea razboi mondial au filmat, de asemenea, o parte din obiectivele lor de cercetare in timpul experientelor. Aceasta metoda se bazeaza pe experiențe facute cu 8 mame și copii. Cand Protecția Copilului a sugerat folosirea aceastei metode, exista deja decizia de a fi luati copiii din ingrijirea parentala. Video-casetele sunt prezentate Biroului de Conducere al Consiliului Județean in calitate de dovezi pentru a demonstra ca acei copii ar trebui sa fie luati din ingrijirea parintilor in cazul in care constata ca parintii si copiii nu au suficient contact vizual. Filmarile video sunt, de asemenea, supuse editarii de catre Protecția Copilului, care produc casetele pe care doresc sa le arate parinților și instanței de judecata.
Ca parinți, li se da posibilitatea sa accepte aceste filmari video sau sa piarda dreptul de a-si ingriji copiii, și chiar daca fac acest lucru, ulterior, in cadrul sesiunilor, aceasta poate fi considerata doar ca o forma de supraveghere. Unor parinți le sunt prezentate doar filmele dar nu li se dau nici un fel de indicii in legatura cu ceea ce poate fi imbunatațit. De asemenea, cei mai multi parinti sufera de o teama reala ca sunt pe cale sa-si piarda copiii si cu greu e de asteptat sa reactioneze in mod natural aflati fiind sub presiune si sub o imensa frica. Copiii manifesta reactii post-traumatice observate in urma fricii parintilor si de asemenea reactioneaza impotriva strainilor si a unui mediu schimbat.
Germanii in timpul celui de al doilea razboi mondial au filmat, de asemenea, o parte din obiectivele lor de cercetare in timpul experientelor. Aceasta metoda se bazeaza pe experiențe facute cu 8 mame și copii. Cand Protecția Copilului a sugerat folosirea aceastei metode, exista deja decizia de a fi luati copiii din ingrijirea parentala. Video-casetele sunt prezentate Biroului de Conducere al Consiliului Județean in calitate de dovezi pentru a demonstra ca acei copii ar trebui sa fie luati din ingrijirea parintilor in cazul in care constata ca parintii si copiii nu au suficient contact vizual. Filmarile video sunt, de asemenea, supuse editarii de catre Protecția Copilului, care produc casetele pe care doresc sa le arate parinților și instanței de judecata.
In condiții normale și naturale, filmarile de familie pot fi distractive si interesante. Dar in aceste condiții, metoda este extrem de discutabila.
Cum suna o parada gay, destinata special cercetarii cu privire la homosexualitatea printre copii?Iata un video preluat de pe youtube care, dupa parerea mea, este destul de bolnav: Iata si o scurta descriere a lucrurilor ce s-au intamplat:
Norvegia a socat intreaga lume prin organizarea paradei homosexualilor ai carei participanti au fost COPIII. Festivalul organizat in Oslo, a avut ca scop sustinerea cercetarilor cu privire la homosexualitatea printre copii si faptul ca acest fenomen este un lucru cert oferit de natura.
Deci, desi sunt multi sceptici, Noua Ordine Mondiala incepe sa-si lase amprenta malefica peste tarile din intreaga lume, incepand cu Norvegia. In episodul urmator, va reamintesc ca va voi explica ce este Oculta Mondiala si ce pun ei la cale.
Norvegia a socat intreaga lume prin organizarea paradei homosexualilor ai carei participanti au fost COPIII. Festivalul organizat in Oslo, a avut ca scop sustinerea cercetarilor cu privire la homosexualitatea printre copii si faptul ca acest fenomen este un lucru cert oferit de natura.
De fapt, acest eveniment poarta aceeasi nota de propaganda homosexuala, insa nu printre persoanele mature, ci printre minori.
Homosexualitatea nu mai este o problema majora in Europa. Minoritatile sexuale au reusit sa obtina egalitatea in drepturi si respectul societatii. Asta, insa nu le-au fost de ajuns, adultii homosexuali au decis sa implice in activitatea de promovare si copiii.
Recent locuitorii din Oslo au fost martorii unei parade gay pentru copii. Acestia se plimbau pe strazile orasului, tinand banere care promovau valoarea casatoriilor gay.
Mai mult decat atat, autoritatile norvegiene nu au impiedicat desfasurarea evenimentului.
Casatoriile intre persoane de acelasi sex au fost legalizate in Norvegia in data de 1 ianuarie 2009, ca urmare a aprobarii proiectului de lege de catre Parlament. Astfel, Norvegia a devenit a sasea tara din lume care da unda verde homosexualitatii.Homosexualitatea nu mai este o problema majora in Europa. Minoritatile sexuale au reusit sa obtina egalitatea in drepturi si respectul societatii. Asta, insa nu le-au fost de ajuns, adultii homosexuali au decis sa implice in activitatea de promovare si copiii.
Recent locuitorii din Oslo au fost martorii unei parade gay pentru copii. Acestia se plimbau pe strazile orasului, tinand banere care promovau valoarea casatoriilor gay.
Mai mult decat atat, autoritatile norvegiene nu au impiedicat desfasurarea evenimentului.
Deci, desi sunt multi sceptici, Noua Ordine Mondiala incepe sa-si lase amprenta malefica peste tarile din intreaga lume, incepand cu Norvegia. In episodul urmator, va reamintesc ca va voi explica ce este Oculta Mondiala si ce pun ei la cale.
No comments:
Post a Comment